La TVR Moldova despre ”concursul” de proiecte

Am dat un interviu  postului TVR Moldova.

Asta am spus / am vrut să spun în interviul acordat 🙂 :

Există două aspecte care trebuie menționate în legătură cu situația din domeniul cercetării: 1) politica științei și reformarea acesteia în ultima perioadă și 2) modul de desfășurare a ultimului concurs de proiecte în cercetare. Părerea mea este că dacă concursul ar fi fost organizat impecabil, oricum sistemul de cercetare din Republica Moldova și-ar fi continuat involuția datorită cadrului normativ existent, lipsei unei strategii, a unei finanțări adecvate (care se va reduce în următorii 4 ani până sub 0,2% din PIB, media UE fiind de peste 2%) și a unor mecanisme potrivite de repartizare a acesteia (problema finanțării instituționale care asigură sustenabilitatea cercetării și constituie în majoritatea țărilor europene peste 50%). Din păcate, concursul desfășurat a accelerat acest proces, din cauza numeroaselor neajunsuri înregistrate.

Anunțul concursului, publicat pe site-ul ANCD la 23.09.2019 vorbește despre „Program de stat (2020 – 2023)”. Dar:

• Condițiile concursului nu respectă prevederile actului normativ în vigoare care reglementează elaborarea și realizarea programelor de stat în domeniile cercetării și inovării (HG 1339/2003 pentru aprobarea Modului de elaborare şi realizare a programelor de stat de cercetare-dezvoltare), inclusiv ce se referă definiția, scopul, etapele de elaborare a programului („înaintarea celor mai stringente probleme ştiinţifice, economice, sociale, etc. ce necesită a fi soluţionate în cadrul unui program; selectarea şi aprobarea problemelor; elaborarea şi aprobarea programelor de stat.”), momentul când se anunță concursul de proiecte („După aprobarea de către Guvern a listei programelor de stat…”)
• Condițiile concursului nu se încadrează în definiția dată în Metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării (HG382/2019) – „competiție – rivalitate sau concurență între doi sau mai mulți beneficiari pentru soluționarea cât mai eficientă a unei probleme științifice cu caracter teoretic, aplicativ și inovativ”. În cazul concursului nu au fost anunțate problemele pentru care se anunță competiția. Ori fiecare participant și-a formulat propria problemă științifică și atunci nu mai concurează între ei pentru soluționarea aceleași probleme. Și la anunțarea rezultatelor nu au fost indicați cine sunt câștigătorii pe diferite probleme.
• Criterii și condiții vag stabilite, formulare de propuneri de proiecte care păreau întocmite de persoane care nu au făcut niciodată cercetare (ex., modificarea în timpul concursului a numărul de cuvinte permise la diferite capitole), cu un sistem de transmitere a propunerilor de proiecte nefuncțional etc.

Desfășurarea concursului atestă:

• Lipsa totală de informație privind modul de selectare a experților, criteriile folosite pentru a-i selecta și responsabilii de desemnare a experților pe proiecte;
• Diferența mare de punctaj, pusă de diferiți experți la aceeași propunere de proiect, uneori fiind vorba de punctaj dublu. Astfel, în circa 20 de propuneri de proiecte, punctajul minim este cu peste 40 puncte mai mic decât punctajul celorlalți doi experți. În așa caz, apare întrebarea cum au fost pregătiți evaluatorii și dacă li s-au explicat responsabilităţile pe care le au, obiectivele programului și procedura de evaluare.
• Acordarea punctajului maxim (100 puncte) unor propuneri de proiecte, care în opinia mea este un indicator clar al subiectivismului expertului și la fel ar trebui excluse din punctajul mediu pe proiect. Mai ales „susținerea” expertului pentru anumite instituții/persoane din RM devine evidentă atunci când acesta evaluează cu 100 puncte 2 propuneri de proiecte ale aceleiași organizații.
• Aprecierea extrem de diferită a propunerilor de proiecte ale unor organizații apropiate după valoare (judecând după rezultatele evaluărilor științifice ale instituțiilor și numărul publicațiilor recunoscute internațional). „Succese surprinzătoare” înregistrează unele instituții cu valori apropiate de zero privind recunoașterea la nivel internațional. În general, rezultatele expertizei atestă mai multe punctaje relativ mici pentru conducătorii de proiecte cu rezultate recunoscute internațional în comparație cu alții care s-au „manifestat” mai mut la nivel local, ceea ce nu are potențial de a crește încrederea în acest exercițiu.
• Existența unor „expertize” extrem de slabe și controversate, care lasă impresia că propunerile de proiecte nu au fost citite sau că expertul nu este specialist în domeniu (ex., expertul indică că nu sunt prevăzute metode de cercetare şi obiective de cercetare în condiţiile când în formular există rubrici obligatorii care au fost completate; că nu există referinţă la studii de caz din 2 ţări (deşi în acele ţări nu au fost astfel de cercetări!), că e insuficientă literatură (chiar dacă formularul nu permitea mai mult de 20 de surse) etc.; etichetări de genul „nu am observat elemente de originalitate”, “proiectul nu aduce nimic nou” etc. în condițiile când etichetările nu sunt în nici un fel argumentate; indicarea faptului că doar 2 membri ai echipei au publicaţii în reviste de circulaţie internaţională, în condiţiile în care cel puţin 8 membri ai echipei au publicaţii WoS şi/sau SCOPUS etc. Dar ceilalţi doi experţi au avut la toate aceste rubrici opinii contrare, însoţite de argumente şi acordare de punctaj net superior).
• Lipsa examinării în fond a contestaţiilor depuse: au fost respinse pe criterii de formă toate cele 108 (!) contestaţii depuse de directorii de proiecte. Or, în condiţiile concursuluinu era indicat că pot fi depuse contestaţii doar pe vicii de procedură (dacă ăsta a constituit un motiv de respingere), ceea ce ar trebui specificat în pachetul de informaţii. Componenţa Comisiei de contestaţii arată că ANCD din start nu a avut intenţia de a analiza în fond contestaţiile şi, cu toate acestea, nu a informat despre acest fapt directorii de proiect din timp şi nici la momentul depunerii contestaţiilor.
• Lipsa unor măsuri din partea organizatorilor atunci când sau fost evidente deficiențele în expertizarea propunerilor de proiecte: unele echipe/directori de proiecte aproape fără nicio vizibilitate internaţională cu un punctaj foarte mare, iar de unii experţi fiind evaluaţi cu 100 puncte; un expert evaluează o propunere de proiect cu 40-50 puncte mai slab decât ceilalţi doi ș.a. (incompetență și suspiciuni de rea intenție). Pe plan internațional, atunci când sunt înregistrate astfel de diferențe mari de punctaje, organizatorii expertizei fie că organizează expertize suplimentare, fie că exclud punctajul care face o notă disonantă, dar de obicei, după evaluarea individuală, urmează o ședință comună a evaluatorilor în cadrul unei comisii (panel) pentru a stabili evaluarea finală.

Rezultatele finale ale concursului reflectă:

• Rezultate foarte arbitrare, depinzând în multe cazuri de punctajul unui singur expert și, deci, de cei care au desemnat experții;
• Reducerea cu 30% a finanţării tuturor proiectelor finanţate (indiferent de punctajul acumulat şi finanţarea solicitată)! Nicio expertiză financiară individuală a propunerilor de proiecte. Bugetele propunerilor de proiecte calculate onest şi corect vor fi reduse cu 30%. Bugetele propunerilor de proiecte care au fost umflate prin diferite mijloace la fel vor fi reduse cu 30%. Să mai spunem că unele propuneri de proiecte care au primit punctaje maxime sau ai căror directori nu s-au remarcat prin cercetări remarcabile efectuate au solicitat cele mai mari sume de bani (oare de ce)?
• Modificarea față de anunțul concursului a volumului finanțării și a distribuirii pe priorități în rezultatele anunțate (220,7 mil. lei față de 207,3 mil. lei pe anul 2020). La distribuirea finanțării după prioritățile strategice, cea mai importantă este aceea că la prioritatea pentru care era planificată cea mai mică sumă s-a alocat cea mai mare sumă, această distribuire fiind în contradicției Programului național în domeniile cercetării și inovării (tabelul 3 din anexa 1) (HG 381/2019).
• Transmiterea unui mesaj prin acest „concurs” că nu contează performanţele echipei şi calitatea propunerii de proiect. Ce contează că, cel mai citat cercetător din Republica Moldova – Oleg Lupan, şi unul din cei mai iluştri savanţi din Republica Moldova – Sveatoslav Moscalenco, nu vor primi finanţare pentru proiectele lor.
• Confirmarea lipsei unei viziuni clare privind dezvoltarea ştiinţei, a unor mecanisme de promovare a politicii statului în domeniu şi a faptului că în Republica Moldova cercetarea ştiinţifică nu este considerată importantă (ba chiar uneori se creează impresia că nu este considerată necesară).

Consecințele ar putea fi:

• Dispariția unor grupe de cercetători / instituții de cercetare (cei care nu primesc acum finanţare, vor pleca din ştiinţă, pentru că sigur nu vor aştepta 4 ani să mai revină în proiecte de cercetare şi, cel mai probabil, cei mai tineri şi talentaţi vor emigra);
• Continuarea disoluției științei din Republica Moldova;
• Creșterea decalajelor față de statele dezvoltate (în prezent numărul cercetătorilor raportat la un milion de locuitori este de aproape 5 ori mai mic în Republica Moldova decât media europeană, iar cheltuielile pentru cercetare și inovare per capita sunt de circa 80 de ori mai mici decât media Uniunii Europene).