În ultimii ani profesia de cercetător a devenit una foarte instabilă în Republica Moldova (nu mă voi referi la faptul că ea și așa era puțin atractivă). Ce acțiuni au condus la această situație?
În conformitate cu prevederile Codului cu privire la știință și inovare (în special art.99), funcțiile științifice ar trebui ocupate în urma unui concurs public, organizat de către conducerea organizației din domeniile științei și inovării. Ultimul concurs pentru funcțiile științifice în institutele de cercetare a fost organizat în 2015. Cercetătorii au fost angajați pe o perioadă de 4 ani, iar ulterior li s-a mai prelungit contractul pe 1 an (în legătură cu faptul că nu a demarat un nou ciclu de finanțare a cercetării, ci au fost prelungite cu încă un an proiectele instituționale). Astfel că la expirarea acestui termen ar fi trebuit să fie organizat un nou concurs pentru ocuparea funcțiilor științifice. Mai mult decât atât, după modificările la Codul cu privire la știință și inovare intrate în vigoare în 2018 (cu excluderea prevederii angajării pe o perioadă de 4 ani), cercetătorii din institutele de cercetare ar fi trebuit să fie angajați pe perioadă nedeterminată în funcții (ținând seama și de prevederile Codului muncii, care stabilesc că contractul individual de muncă se încheie de regulă pe o perioadă nedeterminată, cu excepția unor situații specifice – vezi art. 54 și 55). Dar acest lucru nu s-a întâmplat și iată de ce.
La sfârșitul anului 2019 – începutul anului 2020 au fost luate mai multe decizii, care vin în contradicție cu prevederile privind angajarea cercetătorilor din Codul cu privire la știință și inovare (dar și din Codul muncii). Majoritatea finanțării cercetării a fost alocată prin proiecte, în urma unui concurs caracterizat prin multiple încălcări și subiectivism. E de ajuns să spunem că au fost înaintate 108 contestații (din 249 propuneri de proiecte depuse), toate respinse fără examinare în fond. Guvernul Chicu de atunci a acceptat această situație, existând suspiciuni că s-ar fi făcut intenționat, având în vedere că prim-ministrul a declarat că „..Nu irosim, însă, banii statului pentru pseudo-cercetătători, înrolați în proiecte politice. Aveți suficientă finanțare din alte surse”.
La 5 februarie 2020, la propunerea ministrului educației, culturii și cercetării C.Popovici, Guvernul a aprobat Metodologia de finanțare instituțională a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării. Contrasemnatar al acestei hotărâri, pregătiră de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (MECC), este ministrul de atunci – C.Popovici. Această hotărâre prevede că finanțarea instituțională se acordă pentru „1) realizarea proiectelor de cercetare și inovare câștigate în urma concursurilor naționale, bilaterale și internaționale de proiecte din domeniile cercetării și inovării” (pct.12), în timp ce în Codul cu privire la știință și inovare, primul principiu pe care ar trebui să se bazeze este „a) evaluarea rezultatelor obținute în urma cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului economic și social al acestora” (art.13). Astfel, metodologia aprobată vine în contradicție cu un act ierarhic superior.
În temeiul acestei metodologii, ministrul C.Popovici semnează ordinele MECC de distribuire a finanțării instituționale între ministere și de distribuire a finanțării instituționale între organizațiile din domeniile cercetării și inovării în care ministerul exercită funcția de fondator. Aceste ordine nu au fost făcute publice (chiar dacă se referă la bani publici și nu aparțin doar instituției care le gestionează) și nu sunt clare criteriile după care au fost distribuite aceste fonduri.
În rezultatul acestor acțiuni, au fost re-angajați doar cercetătorii care au făcut parte din echipe câștigătoare ale concursului de proiecte „Program de stat 2020-2023” (fără a fi desfășurate concursuri de ocupare a funcțiilor științifice). Mai mult, cu aceștia se încheie contracte cu durata de 1 an. Cercetătorii care nu au făcut parte din echipele câștigătoare ale concursurilor de proiecte nu au mai fost angajați. Conform Raportului privind starea științei, elaborat de către Academia de Științe, numărul de angajați (în unități) a celor 18 institute de cercetare subordonate la acea vreme MECC a scăzut, la sfârșitul anului 2020 față de sfârșitul anului 2019, cu 373, iar numărul de cercetători (în unități) – cu 284,75. Având în vederea numărul mediu de angajați (89 unități) și cercetători (56 unități) al unui institut, reducerea înregistrată de personal echivalează cu pierderea a 4 (în primul caz) sau 5 (în al doilea caz) institute de cercetare.
Ulterior această situație s-a perpetuat.
Gheorghe Cuciureanu 
0 Răspunsuri to “Cum a ajuns profesia de cercetător una din cele mai instabile în RM”