Orice organizație poate pregăti doctori habilitați?

Modul de efectuare a postdoctoratului și de obținere a titlului științific de doctor habilitat în Republica Moldova este stipulat în Regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de postdoctorat, aprobat la 29.05.2018. Conform acestui act, acestea „se desfășoară în cadrul organizaţiilor din domeniile cercetării şi inovării, abilitate în condițiile legii”. Însă nicăieri în altă parte nu este indicat ce înseamnă abilitare a organizațiilor cu acest drept. Având în vedere acest fapt, am propus o modalitate de abilitare a dreptului de a organiza postdoctorat, care a fost consultată cu Ministerul Educației, Culturii și Cercetării (denumirea de atunci) și acceptată de autoritatea publică centrală în domeniu. Această informație a fost publicată pe site-ul ANACEC și transmisă instituțiilor. Ea prevedea că:

1) Dreptul de a desfășura studii de postdoctorat îl au organizațiile din domeniile cercetării și inovării evaluate și acreditate anterior de către Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare (inclusiv cele cu valabilitatea expirată a certificatului de acreditare științifică), la profilurile de cercetare acreditate;

2) Dreptul prevăzut la p. 1) expiră  odată cu aprobarea Metodologiei de evaluare a organizațiilor din domeniile cercetării și inovării (care va prevedea condiții pentru obținerea acestui drept) și efectuarea procesului de evaluare a organizațiilor în conformitate cu această Metodologie.

Între timp așa și nu a fost aprobată Metodologia evaluării organizațiilor, se pare că toți au „uitat” de această prevedere și se creează impresia că tuturor le convine ca orice organizație să aprobe programe de postdoctorat la orice specialitate. Altfel, nu pot fi explicate deciziile de aprobare a unor programe de postdoctorat de către organizații și de către Agenția Națională de Cercetare și Dezvoltare la specialități/ domenii de cercetare în care organizațiile respective nu au centre/unități științifice, de exemplu programe de postdoctorat în domeniul științelor educației la instituții cu profil ingineresc sau juridic. De obicei se aprobă programe de postdoctorat cu susținerea lucrării de sinteză și nu a tezei de doctor habilitat, deoarece cerințele pentru publicații sunt identice (o altă problemă a acestui Regulament, pe lângă faptul că cerințele pentru publicații sunt ambigue), iar pentru susținerea lucrării de sinteză se constată că membrii Comisiei trebuie aduși din afara organizației. Și atunci în ce a constat programul de postdoctorat în cadrul acestei instituții?

Astfel, în Republica Moldova programele de doctorat (finalizate cu obținerea titlului de doctor în științe) pot fi organizate doar în instituții care sunt autorizate sau acreditate în acest scop, pe specialități (dețin capacități), iar programele de postdoctorat (finalizate cu obținerea titlului de doctor habilitat) pot fi organizate în orice instituție din domeniile cercetării și inovării, la orice specialitate. Nu e clar de ce este o abordare diferită, mai ales având în vedere că titlul de doctor habilitat este superior celui de doctor în științe.

Sau poate așa și trebuie să fie și eu nu înțeleg ceva?

Publicitate

Cum modificăm Codul cu privire la știință și inovare?

Am comparat modificările la Codul cu privire la știință și inovare, propuse de Ministerul Educației și Cercetării (MEC), cu varianta din care s-a preluat selectiv și cu unele redactări (a grupului de lucru pe care l-am condus). Și iată principalele constatări pe marginea proiectului propus de MEC:

1. Nu sunt modificate / incluse toate definițiile necesare pentru ca documentul să utilizeze un limbaj acceptat / recunoscut la nivel internațional. În Nota informativă se conține, foarte corect, următoarea afirmație „În contextul obținerii statutului de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană, este necesară ajustarea terminologiei utilizate în Codul cu privire la știință și inovare la terminologia utilizată în manualele metodologice acceptate la nivel internațional, editate de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) și utilizate la nivelul Uniunii Europene. Modificarea propusă va conduce la o mai bună colaborare pe plan internațional, inclusiv va facilita procesul de integrare în Spațiul European de Cercetare precum și participarea la programele internaționale din domeniile cercetării și inovării, inclusiv la Programul-cadru al Uniunii Europene pentru Cercetare și Inovare ,,Orizont Europa”. Însă în textul modificărilor au fost păstrate doar câteva din definițiile propuse din Manualul Frascati, nu însă și din Manualul Oslo (chiar dacă în notă nu s-a mai intervenit, menționându-se mai multe manuale). Astfel, în proiect nu se mai regăsesc definiții conforme Manualului Oslo – a inovării, a inovării tehnologice de produs sau proces și a inovării non-tehnologice (organizaționale), dar lipsesc și unele conforme Manualului Frascati – cercetare-dezvoltare, cercetător științific și tehnicieni și personal. Pe de altă parte, în Notă este menționat că articolele 7¹ și 23 se expun într-o nouă redacție pentru a le aduce în corespundere cu definițiile din Manualul Frascati, când de fapt așa definiții nu există în acest manual.

Consiliul Consultativ pentru Știință și Tehnologie: organism național în domeniul științei sau structură „de buzunar”?

Sursa imaginii: https://blog.ucsusa.org

Propunerile de modificare a Codului cu privire la știință și inovare, plasate de către Ministerul Educației și Cercetării (MEC) pentru consultări publice, prevăd crearea unui organism nou – Consiliul Consultativ pentru Știință și Tehnologie. El se dorește a fi „un organ de consultanță” pe lângă minister, a cărui Regulament de organizare, funcționare, dar și componență este aprobată de către MEC (articolul 60¹). Acest statut se deosebește radical de cel propus de mine în proiectul modificărilor la Codul cu privire la știință și inovare, elaborat cu concursul membrilor Grupului de lucru care a funcționat în cadrul MEC (de fapt întregul proiect actual al ministerului reprezintă o variantă trunchiată a acelui proiect), care prevedea că „Consiliul Consultativ pentru Știință și Tehnologie este principalul organism de armonizare la nivelul Guvernului a politicilor în domeniile științei și inovării din Republica Moldova. Consiliul Consultativ este numit de Guvern pentru o perioadă de 4 ani și format din personalități științifice recunoscute internațional, desemnate de fiecare minister”.

Cum influențează indicatorii bibliometrici ai directorilor de proiecte finanțarea cercetării în Republica Moldova?

Împreună cu trei colegi de la Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale, Nelly Țurcan, Irina Cojocaru și Igor Cojocaru, am analizat ce corelație există între evaluarea colegială / finanțare și indicatorii bibliometrici ai directorilor de proiecte din cadrul concursului „Program de stat 2020-2023”. Rezultatele analizei au fost publicate recent în revista „Science and Innovation” (inclusă în bazele de date Web of Science și Scopus). Iată câteva din concluziile acestui studiu:

Slovenia – un exemplu de succes în domeniul științei

Aud din nou că Republica Moldova vrea să preia „modelul european” de organizare a științei (cel mai des prin aceasta avându-se în vedere efectuarea cercetărilor științifice doar în cadrul universităților). Am spus de mai multe ori că nu există un singur model european de organizare a științei, organizarea științei diferă în țările europene în funcție de evoluția istorică a cercetării naționale, concentrarea școlilor științifice, legăturile stabilite cu alți actori ai sistemului de inovare și alți factori.

Azi vreau să aduc exemplul Sloveniei, care după valoarea multor indicatori din domeniul științei este peste media Uniunii Europene și cu succese deosebite în programele științifice comunitare. Este și aceasta o țară ex-socialistă, comparabilă după suprafață și populație cu Republica Moldova, însă care se deosebește net după volumul investițiilor și politicile promovate în domeniul științei.

În Slovenia este aprobată Strategia Cercetării Științifice și Inovării 2030. Principalii finanțatori ai cercetării sunt Agenția de Cercetare (analogul ANCD-ului) și Ministerul Educației, Științei și Sportului (analogul MEC-ului). Sunt 3 grupuri mari de organizații de cercetare în Slovenia:

Institutele de cercetare-dezvoltare din România vor putea fuziona. Dacă vor dori

În România a intrat în vigoare Legea nr. 25/2023 privind integrarea voluntară a organizaţiilor de cercetare, dezvoltare şi inovare din România în Spaţiul European de Cercetare…. Ea urmărește reducerea „gradului ridicat de fragmentare a sistemului naţional de cercetare-dezvoltare” și încurajarea organizațiilor „să utilizeze în comun resursele proprii şi infrastructurile aferente”.

Conform acestei Legi, organizațiile de cercetare din România vor fi evaluate și vor obține una din următoarele 3 clase de performanță:

clasa I – organizaţii de cercetare înalt performante;

clasa II – organizaţii de cercetare cu performanţe medii;

clasa III – organizaţii de cercetare cu performanţe slabe sau neperformante.

Revistele prădătoare: un exemplu de recrutare

Primesc des propuneri să mă public în reviste prădătoare, iar uneori – să devin și membru de redacție sau recenzent al acestor ediții. Acest lucru se intensifică mai ales după ce public vreun articol în bazele de date Scopus sau Web of science. De obicei le șterg imediat din poșta electronică, dar de data asta am decis să mă „laud”, deoarece văd că în continuare unii cercetători din Republica Moldova nimeresc în afacerile celor care editează aceste reviste.

Oferta cea mai recentă este din partea revistei pseudoștiințifice „History Research”, care îmi propune să devin membru al colegiului de redacție / recenzent (dar și să public la ei), în condițiile în care eu nu am niciun articol publicat în domeniul istoriei (domeniul științific al revistei). Ca să mă convingă îmi spun că au rămas impresionați de ultimul meu articol (incluzând în mesaj rezumatul lui), care evident nu este în domeniul istoriei :). Această revistă aparține „Science Publishing Grup”, care editează sute de reviste în toate domeniile științei.

Recomandarea mea este, desigur, de a evita publicarea în astfel de ediții. În ele lipsește evaluarea adecvată a cercetării și ele nu sunt percepute ca ediții ștințifice de către cercetătorii adevărați. Pentru a le evita pot fi utile: informația privind esența edițiilor prădătoare, lista acestora identificată în dosarele de atestare (care este departe să fie exhaustivă), dar și lista bazelor de date recunoscute de către ANACEC.

Profilurile bibliometrice ale candidaților academici

M-am uitat în Instrumentul Bibliometric Național la candidații la titlurile de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Și iată ce informație am găsit (la 18.02.2023):

Tabelul de mai sus nu reprezintă un clasament care să arate valoarea științifică a unui candidat. Sunt date bibliometrice, care pot fi utilizate în procesul de evaluare colegială, dar ele trebuie utilizate cu maximă atenție și cunoscând foarte bine procesul de cercetare din diferite domenii. Unele din principiile utilizării indicatorilor bibliometrici sunt indicate în Manifestul de la Leiden.

Realizarea strategiei cercetării științifice în Republica Moldova

Recent a apărut cartea „Strategia cercetării științifice: evidențe din Republica Moldova”, pe care am scris-o împreună cu colegii de la Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale, Igor Cojocaru, Vitalie Minciună și Nelly Țurcan.

În lucrare am analizat Strategia de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova până în 2020 în mai multe aspecte, în principal prin prisma realizării obiectivelor stabilite în aceasta. Cea mai mare parte a studiului conține analiza evoluției și valorilor finale ale indicatorilor de performanță, indicați în anexa la Strategia de cercetare–dezvoltare a Republicii Moldova până în anul 2020. A fost efectuată o analiza a valorilor inițiale, țintei intermediare (2017) și a țintei finale (2020) din strategie cu cele înregistrate în realitate. Analiza indicatorilor de performanță, finalizată cu recomandări, se axează pe 2 aspecte:
1) utilitatea indicatorului și relevanța valorilor acestuia stabilite în Strategie;
2) evoluția valorilor indicatorului și cauzele unei astfel de evoluții.
Având în vedere că în Strategie cei 32 de indicatori de performanță sunt împărțiți în 5 grupe tematice, analiza noastră este efectuată conform acestora și expusă în 5 capitole ale studiului (3-7).

Cum a ajuns profesia de cercetător una din cele mai instabile în RM

Sursa imaginii: PMI

În ultimii ani profesia de cercetător a devenit una foarte instabilă în Republica Moldova (nu mă voi referi la faptul că ea și așa era puțin atractivă). Ce acțiuni au condus la această situație?

În conformitate cu prevederile Codului cu privire la știință și inovare (în special art.99), funcțiile științifice ar trebui ocupate în urma unui concurs public, organizat de către conducerea organizației din domeniile științei și inovării. Ultimul concurs pentru funcțiile științifice în institutele de cercetare a fost organizat în 2015. Cercetătorii au fost angajați pe o perioadă de 4 ani, iar ulterior li s-a mai prelungit contractul pe 1 an (în legătură cu faptul că nu a demarat un nou ciclu de finanțare a cercetării, ci au fost prelungite cu încă un an proiectele instituționale). Astfel că la expirarea acestui termen ar fi trebuit să fie organizat un nou concurs pentru ocuparea funcțiilor științifice. Mai mult decât atât, după modificările la Codul cu privire la știință și inovare intrate în vigoare în 2018 (cu excluderea prevederii angajării pe o perioadă de 4 ani), cercetătorii din institutele de cercetare ar fi trebuit să fie angajați pe perioadă nedeterminată în funcții (ținând seama și de prevederile Codului muncii, care stabilesc că contractul individual de muncă se încheie de regulă pe o perioadă nedeterminată, cu excepția unor situații specifice – vezi art. 54 și 55). Dar acest lucru nu s-a întâmplat și iată de ce.