Ce ar fi un „nucleu de cercetători științifici” în Republica Moldova?

Sursa: PREF, 2017

Orice propunere de organizare/reformare a sistemului de cercetare-dezvoltare ar trebui, în opinia mea, să țină seama de două aspecte:

1. Încadrarea acesteia în concepția/viziunea generală privind organizarea/dezvoltarea științei în Republica Moldova;
2. Necesitatea ca aceasta să fie argumentată sau să corespundă unor bune practici / să se fi dovedit viabilă în altă parte.

Propunerea privind „grupurile de nucleu de cercetători științifici” care se discută în ultima perioadă în comunitatea științifică nu pare să țină seama de aceste aspecte (poate doar din cauză că nu există prea multă informație privind această inițiativă?). În Republica Moldova finanțarea științei din bani publici se face, în conformitate cu prevederile cadrului normativ, în două moduri: prin concursuri ale propunerilor de proiecte și prin finanțare instituțională. Dacă cu prima modalitate lucrurile sunt mai mult sau mai puțin stabilite (chiar dacă mecanismul de distribuire a finanțării necesită mai multe schimbări, cea mai importantă fiind necesitatea de abrogare a stipulării legislative privind diferențierea accesului la finanțarea proiectelor din domeniile cercetării şi inovării în funcție de rezultatele evaluării organizațiilor), concursurile fiind organizate de către Agenția Națională pentru Cercetare și Dezvoltare în conformitate cu Metodologia de finanțare a proiectelor din domeniile cercetării și inovării, atunci în cazul finanțării instituționale lucrurile sunt mai complicate. Or, anume la această modalitate se pare că s-ar putea încadra și finanțarea „grupurilor de nucleu de cercetători științifici”. Nu este clar, însă, de ce discuția se axează pe grupuri de cercetători și nu pe mecanismul de distribuire a finanțării instituționale.

Finanțarea instituțională ar trebui, conform cadrului normativ și bunelor practici, să asigure finanțarea de bază tuturor cercetătorilor angajați ca titulari într-o organizație științifică de drept public. Astfel, conform art.13, alin.(1) al Codului cu privire la știință și inovare, finanțarea instituțională se acordă din bugetul de stat „pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii publice din domeniile cercetării și inovării și pentru cheltuielile de personal aferente”, iar conform art.23 al aceluiași act, infrastructură a acestor domenii este considerată „totalitatea organizaţiilor care contribuie la desfăşurarea activităţii ştiinţifice şi de inovare”, inclusiv toate organizațiile de cercetare. În același timp, dicționarele explicative definesc noțiunea de organizație drept „asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament ori statut în vederea depunerii unei activități organizate”. Altfel spus, anume statele de personal științific unite întru realizarea unei activități urmează a fi finanțate instituțional. E o altă problemă câte funcții științifice trebuie să existe într-o organizație. Acest lucru trebuie să fie decis de către fondatorul organizației (art.99, alin.(1)), în funcție de misiunea instituției și sarcinile stabilite în fața acesteia, după care funcțiile științifice aprobate (statele de personal) urmează să fie ocupate prin concurs (art.99, alin.(2) al Codului menționat). După ocuparea acestor funcții prin concurs, toți cercetătorii angajați trebuie să fie asigurați cu salariu în conformitate cu legislația muncii, similar altor domenii de activitate (or, nu pare foarte real ca un spital sau un teatru să aibă doar personal salarizat temporar pe durata unui proiect sau doar un grup de angajați-nucleu finanțați permanent, iar alte persoane să fie angajate pe durate scurte și în același timp să-și păstreze competența și dorința de a se mai întoarce la aceeași ocupație/instituție – și atunci de ce ar fi posibil în știință?). Aceasta nu înseamnă că acești cercetători nu sunt evaluați/atestați periodic privind corespunderea funcției ocupate, inclusiv prin organizarea concursurilor la funcțiile științifice deținute. În concluzie, dacă prin „grupurile de nucleu de cercetători științifici” se au în vedere cercetătorii angajați prin concurs în funcțiile științifice  aprobate de către fondator, atunci această abordare ar corespunde cadrului normativ național și bunelor practici internaționale.

În Republica Moldova, prevederile legale menționate mai-sus, din păcate, nu se respectă. În prezent, în organizațiile științifice de drept public persoanele nu sunt angajate în urma concursurilor de ocupare a funcțiilor, ci în conformitate cu rezultatele concursurilor de proiecte (echipele de cercetători care au câștigat proiecte de cercetare-dezvoltare). Corespunzător, și finanțarea instituțională se acordă câștigătorilor concursului de proiecte în domeniile cercetării și inovării. În consecință, potențialul științific se reduce atât cantitativ, cât și calitativ.

În situația actuală, nu pot fi respectate nici principiile distribuirii finanțării instituționale (art.13, alin.(2) al Codului cu privire la știință și inovare), primul din care este menționat „evaluarea rezultatelor obținute în urma cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului economic și social al acestora”. Or, până în prezent evaluarea organizațiilor științifice nu a fost desfășurată (și nu există nici metodologie aprobată), chiar dacă în anii 2020 și 2021 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a distribuit finanțare instituțională. Cu atât mai mult, nu putea fi respectat al doilea principiu din documentul menționat – „predictibilitatea finanţării instituționale, realizarea acesteia după criterii făcute publice cu cel puţin un an înainte de punerea lor în aplicare”. În plus, ponderea finanțării instituționale este mai mică decât în majoritatea statelor europene (vezi figura).

În acest context, reiterăm propunerile anterioare, care reies din practica internațională și situația din Republica Moldova:

1) Stabilirea unei cote de circa 30% pentru finanțarea competitivă prin proiecte, din investiții suplimentare în cercetare și nu din contul reducerii finanțării instituționale (cum s-a procedat anterior). Această finanțare trebuie să fie însă cu adevărat competitivă (nu mimare, cum s-a mai întâmplat), inclusiv cu posibilitatea organizării unor licitaţii ale proiectelor de cercetare, cu probleme/tematici  formulate de experţi, deosebit de actuale și necesare pentru Republica Moldova, concursuri la care ar participa echipe de cercetători și care ar concura realmente între ele pentru a obţine finanţarea respectivă;

2) Menținerea finanțării instituționale, în termenii stipulați mai sus, pentru a asigura sustenabilitatea organizațiilor științifice din Republica Moldova, prin intermediul tematicii/proiectelor instituționale, cu distribuirea fondurilor bugetare către fondatori (ministerele de resort) și axarea cercetărilor pe problemele sectoriale ce necesită suport științific sau canalizarea acestora conform unor programe de stat pentru soluționarea unor probleme primordiale de interes național. Instituțiile trebuie să aibă o autonomie suficientă la utilizarea finanțării instituționale. Finanțarea instituțională ar trebui să se bazeze pe evaluarea performanțelor organizațiilor, astfel încât:

▪ distribuirea finanţării instituţionale pe organizaţii să se facă conform unei formule de repartizare care să-i avantajeze pe cei mai performanți;

▪ formula de repartizare a finanţării instituţionale să ţină seama de numărul cercetătorilor, infrastructura de cercetare necesară de menţinut şi performanţa instituţională;

▪ aprecierea performanţei științifice instituţionale să se bazeze pe evaluarea efectuată de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (ANACEC).

3) Clasificarea organizațiilor din domeniile cercetării și inovării pe categorii în baza performanței științifice stabilite de ANACEC și aplicarea unor scări tarifare diferențiate de remunerare a personalului științific al acestora (3 categorii de calificare științifică). Scara tarifară actuală ar putea fi utilizată în continuare în raport cu organizațiile de categorie inferioară, iar în raport cu celelalte organizații ar putea fi aplicați coeficienți de creștere salarială pentru performanță (spre exemplu, 1,2 – pentru organizațiile de categoria II și 1,4 – pentru organizațiile de categoria I).

Publicitate