Publicațiile prădătoare atacă Republica Moldova. Cum ne apărăm?

Se pare că publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare) au devenit o adevărată năpastă pentru sistemul de cercetare din Republica Moldova în perioada pandemiei. Din aceste considerente, Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare și Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale au organizat un webinar cu tema „Publicațiile pseudoștiințifice: cum să le evităm” în cadrul căruia am prezentat informația de mai jos.

1. Ce sunt publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare)?

Dacă să prezentăm o definiție mai generală, atunci „Publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare) sunt reviste sau conferințe care oferă posibilitatea de se publica în ele contra cost (de regulă în Acces deschis), fără a asigura calitatea științifică”.

_{^{Sursa imaginii: https://www.dpublication.com/blog/identify-predatory-fake-journals/}}

Scopul principal urmărit de aceste ediții este câștigul financiar (un model de business „corupțional” al publicării în Acces deschis). Publicațiile prădătoare urmăresc maximizarea profitului în detrimentul promovării performanțelor științifice. Publicațiile prădătoare practică un marketing agresiv (transmiterea mesajelor pe adrese de email a cercetătorilor, campanii promoționale, informație atractivă pentru potențiali autori etc.). probabil că de aici provine și termenul „prădător” folosit prima dată de către bibliotecarul Jeffrey Beall. Aceste ediții sunt caracterizate că folosesc informații false sau înșelătoare, abateri de la cele mai bune practici editoriale și de publicare și lipsă de transparență.

Apropiate de aceste publicații sunt și unele ediții cu caracteristici pseudoștiințifice la nivel național, deosebirea care face să nu fie încadrate în categoria de prădătoare este nu primează interesul financiar, ci interesul de a publica angajații instituției, a unui domeniu științific etc. În continuare mă voi limita însă doar la edițiile prădătoare.

Nu este totdeauna o sarcină ușoară de a deosebi o publicație prădătoare de una veritabilă (științifică). Este practic imposibil să urmărești toate revistele și conferințele din lume (zeci de mii) și să stabilești care sunt prădătoare, mai ales că ele apar permanent și au un ciclu de viață scurt. Astfel, singura modalitate de a evita astfel de ediții este de a deține cunoștințe și abilități pentru a identifica ediții prădătoare. În cele ce urmează, voi încerca să prezint principalele caracteristici a acestor ediții, cauzele dezvoltării acestui fenomen, dezavantajele publicării în ele și unele sfaturi pentru a evita publicarea în ediții pseudoștiințifice.

2. De ce sunt dăunătoare publicațiile pseudoștiințifice?

Publicațiile prădătoare afectează credibilitatea științei, a cercetătorilor și a comunicării științifice. Goana după profit a editorilor prădători face ca:

^{Sursa imaginii: https://news.it.ufl.edu/education/predatory-academic-journals-and-conferences-targeting-faculty/}

• să fie publicate articole care nu au caracter științific și care în mod normal nu ar trebui publicate niciodată;
• să devină autori de publicații științifice persoane care nu au abilități formate de cercetători (chiar și câinele meu);
• publicațiile pseudoștiințifice ajung să fie indexate în Google Scholar și unele baze de  date specializate.

Autorii care publică aici pierd bani și timp care nu merge pentru avansarea științei. Chiar și articolele de valoare pe care le publică unii autori din necunoaștere sunt practic pierdute pentru știință, deoarece ele nu sunt indexate în baze de date internaționale importante, deci nu sunt citite de către lumea academică serioasă. Edițiile pseudoștiințifice nu au grijă de arhivare și prezervare a conținutului, astfel că și cercetările valoroase se pierd odată cu dispariția arhivelor (dispariția acestor ediții).

În edițiile pseudoștiințifice în care se face o recenzare formală sunt dese cazurile când recenzenții fură ideile și datele din manuscrisele prezentate, tărăgănând evaluarea și utilizându-le fraudulos în publicațiile lor.

Autorii nu ar trebui să publice în ediții prădătoare nu doar din cauză că aceste publicațiile nu vor fi luate în considerare la conferirea titlurilor, acordarea granturilor, avansarea în carieră etc., dar și din cază că ulterior le poate fi mult mai greu să publice în ediții cu adevărat științifice, deoarece recenzenții și colegiile de redacție pot lua în considerare acest fapt la luarea deciziei privind valoarea manuscrisului trimis.

Publicarea în ediții pseudoștiințifice face ca demarcarea între știință și pseudoștiință să devină vagă și relativă. Situația în care a ajuns cercetarea științifică din Republica Moldova este și o consecință a acceptării publicațiilor pseudoștiințifice și a obținerii avantajelor (titluri, posturi, premii) în baza lor. Dacă oricine poate publica și să fie recunoscut cu merite științifice – înseamnă că cercetarea nu este importantă, nu necesită finanțare și se poate dezvolta de la sine, își pot spune factorii de decizie.

3. De ce a luat amploare acest fenomen?

Există câteva cauze care au contribuit la dezvoltarea acestor edițiilor prădătoare. Acest fenomen a fost facilitat de următoarele două elemente:

1. Dezvoltarea tehnologiilor informaționale și trecerea multor ediții (și) în format electronic;
2. Creșterea popularității (inclusiv ca urmare a politicilor promovate) a publicării în Acces deschis;

Ca urmare, se trece de la publicarea în ediții tipărite pe hârtie, unde cititorul trebuie să plătească ca să aibă acces la conținut, la publicarea în format electronic, unde autorul plătește pentru a fi publicat, iar cititorul are acces liber la conținut.

Menționez (ca să nu se înțeleagă greșit) că în sine cele două elemente menționate sunt lucruri bune și niște oportunități extraordinare pentru dezvoltarea științei, doar că ele sunt utilizate cu rea credință de persoane cu mai puține scrupule.

Există alte câteva cauze a dezvoltării fenomenului ce țin de modul de evaluare a cercetării:

1. Abordarea „publish or perish” – care conduce la faptul că succesul este determinat de cât de mult ai publicat și nu de rezultatul științific intrisec obținut;
2. Utilizarea evaluării cantitative în detrimentul celei calitative (fără a folosi datele cantitative doar ca sprijin, cum recomandă de ex., Manifestul de la Leiden sau Declarația de la San-Francisco – DORA), care poate conduce la o goană după publicații. Și în Republica Moldova deseori se consideră că sunt îndeplinite standardele, de exemplu pentru obținerea titlurilor sau a dreptului de a fi conducător de doctorat, dacă există numărul minim de publicații fără o evaluare calitativă a publicațiilor / rezultatelor cercetării (o abordare greșită și care dăunează științei). Asta după ce anterior deloc nu se foloseau indicatorii cantitativi și totul se baza pe evaluarea colegială (foarte subiectivă într-o comunitate științifică mică);
3. Nevoia cercetătorilor de a se publica peste hotare, pentru a fi recunoscuți, mai ales pentru cercetătorii din țările mai puțin dezvoltate.

De ce însă publică cercetătorii în astfel de ediții:

^{Sursa imaginii: https://www.natureindex.com/news-blog/warning-over-coronavirus-predatory-journals-science-research-publishing}

1. Din necunoaștere, ca urmare a unei slabe „alfabetizări științifice” a multor autori, în special a celor mai tineri. Ei fac asta pentru a raporta în cadrul unor proiecte, a îndeplini cerințele pentru titluri sau pentru promovare în carieră etc. Cred că aceștia sunt majoritatea.
2. Chiar dacă conștientizează natura acestor ediții, unii cercetători aleg să publice în ele, deoarece sunt acceptate aceste publicații (nu sunt verificate) de către unele autorități, le presează timpul (și speră că nu vor fi identificați), cred că nu vor putea publica în ediții cu adevărat științifice de peste hotare, inclusiv din cauză nu au rezultate importante obținute, sau din lipsa unor fonduri pentru publicare în reviste științifice cu Acces deschis .

4. Evaluarea (recenzarea) – elementul care face diferența între știință și pseudoștiință

După cum menționam și anterior, nu este totdeauna ușor să-ți dai seama dacă ai de a face cu o ediție pseudoștiințifică, deoarece pe lângă cele care sunt ușor de identificat ca fiind prădătoare doar la o privire, sunt ediții pseudoștiințifice care aparent respectă toate standardele în domeniu și chiar sunt incluse în unele baze de date credibile. Dar, elementul principial care face demarcarea între o ediție pseudoștiințifică și una științifică este evaluarea / recenzarea competentă a manuscrisului trimis la revistă / conferință (restul elementelor pe care le voi menționa în continuare pot fi uneori întâlnite și la ediții științifice veritabile).

Revistele / conferințele prădătoare:

• nu au un proces de recenzare (peer-review) a manuscrisului sau acesta se mimează;
• pot să indice pe site o politică de recenzare, dar în realitate nu o respectă;
• autorul manuscrisului nu primește observații / recomandări de la recenzenți;
• autorul manuscrisului primește doar niște observații / recomandări formale (este suspect.

Dacă deja ați trimis un manuscris la o ediție științifică și sunteți într-una din situațiile de mai sus, este cel mai probabil că aveți de a face cu o ediție prădătoare (doar dacă nu aveți un manuscris excelent și recenzenții nu prea au obiecții) și trebuie să vă gândiți bine dacă continuați să publicăți în acea ediție.

^{Sursa imaginii: https://www.ampphysio.com/}

Fără o evaluare (recenzare) adecvată, manuscrisele nu trec prin forma principală de control al calității și, prin urmare, nu sunt verificate. Astfel, rezultatele publicate în ediții prădătoare nu primesc aprobarea academică a calității și fiabilității.

Ca să evite publicarea în ediții pseudoștiințifice, autorul trebuie să-și dea seama că de fapt nu are loc o evaluare propriu-zisă a materialului trimis! Care sunt indiciile că ceva nu este în regulă cu revista / conferința (în sens că materialele nu se recenzează) voi prezenta în continuare.

5. Timpul de publicare

Timpul de publicare în revistele / conferințele prădătoare este scurt: de la o zi până la o săptămână-două. Acesta este un element important prin care sunt atrași cercetătorii (mai ales dacă aceștia au un termen-limită pentru a raporta rezultatele unei cercetări). Unele edițiile prădătoare oferă servicii de urgentare a procesului de recenzare și publicare, pentru care percep taxe suplimentare.

În mod normal, procesul de examinare a manuscrisului este unul consumator de timp și are mai multe etape: examinarea primară de către colegiul de redacție, identificarea recenzenților, acceptarea evaluării de către aceștia, evaluarea propriu-zisă de către aceștia, examinarea rezultatelor evaluării de către colegiul de redacție etc.

Sursa imaginii: https://www.dreamstime.com/

În cazul unei recenzări (riguroase) procesul poate dura luni, un an sau chiar mai mult. Un singur exemplu care arată diferența în timp a procesului de examinare a unui manuscris: ultimul meu articol dintr-o revistă Scopus a fost acceptat la peste 2 ani după transmiterea manuscrisului, iar articolul câinelui meu într-o revistă prădătoare – a fost acceptat la 30 minute după ce a fost transmis!

6. Denumirea (și locul de editare a) revistei / conferinței

Revistele / conferințele prădătoare au deseori denumiri globale, generalizate, vagi, care încearcă să atragă, cum ar fi „Congresul Mondial”, „Revista internațională”, ”Știința modernă”, „Știința globală”, „Avansarea științei”, „European”, „American”, „Universal” etc.

Uneori denumirile sunt apropiate de denumirile unor reviste / conferințe recunoscute și apreciate în lume (mimicrie), pentru a atrage autori prin confuzie. Denumirea ediției poate să nu corespundă întru-totul misiunii indicate a acesteia.

Denumirea ediției poate să nu reflecte originea acesteia. De ex., revista include cuvântul „American”, dar editorul acesteia nu are nimic cu America sau locul de publicare / desfășurare a conferinței este indicată Marea Britanie (Londra), chiar dacă conferința se desfășoară online, iar limbile în care sunt publicate articolele sunt rusa, ucraineana și româna. Cel mai des, locul din care se operează în aceste cazuri este o țară în curs de dezvoltare, dar se indică o țară dezvoltată (uneori folosindu-se o adresă de email sau o căsuță poștală din acea țară), pentru a atrage cercetători „vanitoși” din țări precum Republica Moldova.

Denumirea este excesiv de amplă (de exemplu, Revista Educației sau Journal of Science, technology, society and environment education) pentru a atrage mai multe articole și a obține mai multe venituri din taxele de autor. În denumirea editorilor se folosesc cuvinte „Rețea”, „Centru”, „Asociație”, „Institut” și altele asemenea, când de fapt cei care stau în spatele afacerii se ocupă doar cu editarea publicațiilor, iar uneori este vorba de o singură persoană și un singur calculator.

7. Colegiul de redacție (comitetul științific)

Edițiile științifice autentice au un colegiu de redacție (revistele) sau un comitet științific (conferințele) funcțional, implicat, cu membri recunoscuți în mediul academic. Acest fapt asigură o recenzare riguroasă a manuscriselor și drept urmare o calitate înaltă a articolelor.

În edițiile prădătoare, însă, colegiile de redacție / comitetele științifice pot:

• să includă nume inventate, inclusiv a redactorului-șef (uneori nume apropiate de ale unor personalități);
• să nu includă personalități importante în domeniul respectiv al științei;
• să includă doar persoane dintr-o anumită regiune geografică (de ex., persoane doar din spațiul ex-sovietic, iar publicația să apară în Europa de vest);
• să includă în lista de pe site personalități importante, dar care să nu fie la curent că au fost incluse în colegiu;
• ca persoanele incluse să nu acopere toate domeniile științei a ediției (sau să fie doar câte 1-2 persoane la un domeniu);
• indica un număr mare de membri din diferite țări pentru a oferi un aspect internațional (fără alte informații despre ei);
• pot include membri (toți) care nu au publicat niciodată un articol în această ediție (revistă sau conferință).

Totodată, edițiile pseudoștiințifice înregistrează situații când:

• aceeași persoană este identificată ca editor a mai multor ediții pseudoștiințifice;
• două sau mai multe reviste au colegii de redacție duplicat (adică aceiași membri).

8. Domeniile științifice ale publicației

Edițiile prădătoare, cel mai des:

^{Sursa imaginii: https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_academic_fields}

• publică articole în toate sau în majoritatea domeniilor științifice;
• nu au acoperire a tuturor domeniilor în care publică, cu membri ai colegiilor de redacție (și recenzenți);
• au numere ale revistelor / culegerilor conferințelor în care în unele domenii sunt doar câte 1-2 articole. Ce fel de conferință e aceea în care la un domeniu științific a fost prezentat doar un articol / comunicare (cum poate fi dezbătut subiectul la conferință dacă alți specialiști nu sunt prezenți?)

9. „Recrutarea” autorilor / membrilor colegiului de redacție

Edițiile prădătoare, cel mai des:

• trimit insistent mesaje pe email la cercetători (de la adrese de email care se obțin gratis – gmail.com sau yahoo.com), cu oferte de a publica, deseori cu reducere, inclusiv pentru „numere speciale”;
• trimit frecvent invitații de a deveni membru al colegiului de redacție, recenzent sau raportor la conferință,
• desfășoară campanii de promovare pe rețelele sociale (la care participă din păcate și unii decidenți în domeniul științei din Republica Moldova);
• identifică persoane care publică în reviste științifice din baze de date importante, în special tineri, și le trimit oferte de publicare;

^{Sursa imaginii: https://blogdopedlowski.com/tag/revistas-predatorias/}

Experimentul „Dr. Anna O. Szust” demonstrează modul de „selecție” a colegiilor editoriale ale edițiilor prădătoare. O echipă de psihologi a inventat un om de știință – „Dr. Anna O. Szust” (Oszust în poloneză înseamnă „fraudă”) și au trimis cereri de a deveni membru al colegiului de redacție la 360 reviste, însoțite de CV și publicații false. Patruzeci și opt de reviste prădătoare au acceptat-o, unele la doar câteva ore de la trimiterea cererii, iar 4 dintre acestea i-au oferit funcția de redactor-șef (!). În același timp, nicio revistă inclusă în Web of Science nu au acceptat-o (nu au răspuns la mesaj). Acest experiment demonstrează necesitatea consultării componenței colegiului de redacție / comitetului științific, atunci când vrem să publicăm un articol.

10. Taxa pentru publicare

În cazul taxei plătite la o revistă sau la o conferință este important să se facă diferența în cazurile când plătești pentru a acoperi cheltuielile de publicare (inclusiv salarizarea angajaților ediției, menținerea site-ului web și a sistemului electronic de depunere a dosarelora) și când plătești pentru ca să ți se accepte publicația. Există cel puțin 2 tactici folosite de edițiile prădătoare:

1) Taxe mici (de 10-20 Euro), profitul asigurându-se prin numărul mare de autori care publică. Aceste ediții sunt mai ușor de identificat, de obicei ele nici măcar nu păstrează aparențele unui proces de recenzare.

2) Taxe exagerat de mari (ajungând la mii de Euro) în raport cu serviciile oferite (mimarea evaluării, fără indexare și prezervare a conținutului).

În unele cazuri, taxa nici nu este indicată pe site, autorul primind personal informația privind taxa pe care trebuie să o achite, după ce este acceptat manuscrisul. În general, este suspectă taxa pentru publicarea într-o revistă în Acces deschis atunci când această este mai mică de 100 Euro și mai mare de 3 mii Euro.

Notă: volumul taxei în sine nu este un indicator că ediția este prădătoare (la fel ca și în cazul celorlalte elemente discutate), ea trebuie analizată în contextul existenței și altor indicii. Or, revistele științifice propriu-zise în Acces deschis la fel percep taxe importante pentru a-și asigura funcționarea (dar informația privind taxele în cazul lor este transparentă).

11. Indexarea în baze de date

Indexarea în Web of Science, Scopus sau alte baze de date importante a unei ediții științifice este un argument important pentru a publica în ea. De ex., pentru a fi incluse în WoS, revistele sunt evaluate riguros conform a 28 criterii. ANACEC a aprobat o Listă a bazelor de date recunoscute pentru publicarea rezultatelor cercetărilor.

Publicarea într-o ediție inclusă în bazele de date internaționale prestigioase oferă o șansă importantă de a evita publicațiile pseudoștiințifice. Dar e posibil să fie incluse și în baze de date importante unele ediții prădătoare. Acestea, de obicei, la început respectă standardele de publicare, ca după ce sunt incluse într-o bază de date importantă să pună în aplicare mecanismele de maximizare a profitului în detrimentul calității (până când sunt identificate și excluse din această bază, mulți cercetători devin victime).

Unele reviste prădătoare, după ce au fost excluse din baze de date importante sau când nu mai reușesc să atragă autori, își încheie activitatea și reapar sub altă denumire, având în spate aceeași echipă managerială.

Revistele prădătoare deseori:

– pretind că ar avea impact-factor din WoS sau indică impact-factor al unor servicii de „impact-factor” false, cum ar fi Scientific Journal Impact Factor (SJIF), Global Impact Factor (GIF), Journal Impact Factor (JIF), dar nu cel original de la WoS;

– indică fals că ar fi indexate în unele baze de date (de ex., în DOAJ, PubMed etc.).

12. Modul de prezentare a ediției pe site (alte informații)

În contrast cu site-urile web ale edițiile științifice, pe care este prezentată o informație completă despre modul de funcționare a acesteia, pe site-urile edițiilor prădătoare pot:

• lipsi diferite informații: despre revistă, mărimea taxei, procedura de recenzare, informații despre editor și membrii colegiului de redacție (afiliere, domeniul de activitate etc.)
• fi greșeli importante de ortografie și erori gramaticale;
• să nu se deschidă anumite rubrici, fiind indicat că sunt în proces de construcție;
• să nu folosească identificatori standard, cum ar fi ISSN-uri sau DOI-uri sau îi folosește în mod necorespunzător;
• pot să aibă o pagină „contactați-ne” care include doar un formular web sau o adresă de e-mail (care se termină în .gmail.com, .yahoo.com sau alte emailuri gratuite), iar editorul ascunde sau nu dezvăluie locul său geografic;
• să aibă publicitate excesivă, aglomerată pe site-ul său;
• să folosească  neautorizat imagini licențiate pe site-ul său, fără permisiunea sau licența deținătorilor de drepturi de autor;
• să includă link-uri către (sau logo-uri a unor) instituții autentice, legitime, ca și cum ar împrumuta de la legitimitatea altora (de exemplu a COPE – Comitetului pentru Etica Publicării, fără a fi membru a acestuia).

După cum vedem, edițiile pseudoștiințifice recurg la manipularea cu informații sau chiar la falsificări, pentru a atrage autori. În acest context, ei folosesc și expresii elogioase: leading publisher, top publisher, top journal, world-class journal etc.

Editorul publicațiilor pseudoștiințifice demonstrează de obicei lipsă de transparență în operațiunile de publicare; nu are o politică de retragere a articolelor publicate sau retrage articole fără o declarație oficială; nu are politici sau practici de prezervare digitală, ceea ce înseamnă că, dacă revista își încetează activitatea, tot conținutul dispare de pe internet.

Acești editori gestionează de obicei un număr mare de ediții pseudoștiințifice, folosind adesea un șablon comun pentru a crea rapid pagina web a fiecărei ediții. În plus, site-rile nu permit motoarelor de căutare să acceseze conținutul publicat sau blochează PDF-urile publicațiilor, făcând astfel mai dificilă verificarea plagiatului.

13. Liste ale edițiilor prădătoare

Răspândirea largă a fenomenului publicațiilor pseudoștiințifice a determinat identificarea și redactarea unor liste a editorilor, revistelor, conferințelor, metricilor pseudoștiințifice, care pot fi consultate pentru evitarea acestora.

Prima și cea mai faimoasă listă a acestor publicații a fost întocmită de către Jeffrey Beall – două registre care includeau și monitorizau anual reviste și editori prădători (potențiali sau probabili) în perioada 2011-2017. Din 2015 au fost adăugate 2 registre noi:

1. metrici înșelătoare – includea companii care generează și afișează factori de impact frauduloși și contrafăcuți (pe care revistele prădătoare le afișează pentru a atrage prin înșelăciune autori);
2. reviste „deturnate” – includea o listă de reviste care imită exact pagina web a unei reviste autentice și legitime (pentru a atrage prin înșelăciune autori și a colecta taxe).

Din păcate, lista lui Beall a fost eliminată de către proprietar sub o presiune enormă din partea editorilor, revistelor și chiar a universităților, dar încă multe instituții o folosesc pentru verificarea revistelor prădătoare (există copii ale acesteia în Internet). Pe unele site-uri această listă este completată cu reviste noi identificate. Sunt disponibile și alte liste, de ex. Lista revistelor și editorilor prădători  (o copie a Listei lui Beall, actualizată în 2020) sau Journalytics and Predatory Reports (Cabells) – o bază de date a revistelor academice înșelătoare și prădătoare accesibilă contra plată.

14. Criteriile lui Beall pentru identificarea edițiilor prădătoare

Chiar dacă a întocmit și liste a prădătorilor, Beall a considerat că cea mai bună apărare contra acestora este educația și alfabetizarea științifică a tuturor cercetătorilor prin dezvoltarea abilităților de a recunoaște aceste ediții. De accea el a elaborat criteriile pentru identificarea revistelor prădătoare, multe din care le-am folosit mai-sus, pentru descriere. Ele se referă la:

1. Editor și personalul care asigură apariția revistei;
2. Managementul afacerii;
3. Integritate;
4. Alte;
5. Standarde / practici „joase” ale revistei

^{Sursa imaginii: https://predatory-publishing.com/what-is-bealls-list-why-was-it-shut-down/}

Autorul recomandă evaluarea editorilor prin examinarea atentă, precaută, amănunțită și uneori sceptică a conținutului, practicilor și site-urilor web: contactarea editorului dacă este necesar, citirea opiniilor autorilor despre experiența lor de publicare în această ediție, examinarea oricărei dovezi credibile suplimentare despre editor și stabilirea faptului dacă editorul comite practici caracteristice prădătorilor (enumerate în criteriile indicate).

15. Inițiativa „Think. Check. Submit”

„Think. Check. Submit” este o inițiativă a unei coaliții de organizații care publică în domeniul academic, care resprezintă o listă de verificare a revistei în care vrei să publici, care să-i ajute pe cercetători să evite publicațiile pseudoștiințifice. Această listă de întrebări la care ar trebui să răspunzi este tradusă și în limba română:

1) Gândește: transmiţi rezultatele cercetărilor tale unei reviste de încredere? Este aceasta potrivită? etc.

2) Verifică: tu sau colegii tăi cunoaşteţi revista? Se poate identifica şi contacta cu uşurinţă redacţia/editura revistei? Este clar modul de evaluare a articolelor? Este clar ce taxe vor fi percepute? Recunoşti pe cineva din consiliul de redacţie/comitetul editorial? Este editura membră a unei iniţiative recunoscute în domeniu (COPE, DOAJ etc.)?

3) Trimite spre publicare (doar dacă poți răspunde afirmativ la majoritatea întrebrilor anterioare): trebuie să fii convins că revista aleasă are un profil potrivit ca să ȋţi ȋmbunătăţeşti reputaţia şi şansele de a fi citat; publicarea în această revistă îţi va îmbunătăţi profilul profesional şi te va ajuta să progresezi în carieră; articolul tău trebuie să fie indexat sau arhivat şi să poată fi găsit uşor etc. Există o astfel de inițiativă și în cazul conferințelor.

16. Câteva concluzii

Publicarea în ediții pseudoștiințifice este un fenomen global, în care afaceriștii exploatează nevoia cercetătorilor din țările mai puțin dezvoltate de a se publica în ediții de peste hotare, dar și lipsa de discernământ și chiar disponibilitatea acestora de a publica în reviste sau conferințe dubioase.

Recomandăm tuturor cercetătorilor științifici să nu cadă pradă afaceriștilor și să nu arunce bani în vânt. Cercetătorii adevărați ar trebui să aibă capacitatea să discearnă o ediție științifică de una pseudoștiințifică, dar și integritatea necesară pentru a refuza publicarea în astfel de ediții. Există suficientă literatură și surse de informații care permit identificarea edițiilor non-științifice. În același timp, recomandăm organizațiilor din domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova să organizeze instruiri privind edițiile pseudoștiințifice pentru angajații lor și, în special, pentru doctoranzi și tinerii cercetători.

17. Linkuri / surse utile

Criteriile lui Beall pentru identrificarea revistelor prădătoare

Think. Check. Submit

Think. Check. Attend.

Constantinescu, M. Ghid de identificare a publicațiilor pseudoștiințifice. București, 2018. Colecția Biblioteca ABR, 30 ISBN: 978-606-93535-5-4

Principles of Transparency and Best Practice in Scholarly Publishing

Cum a publicat câinele meu un articol științific în lucrările unei conferințe

COPE Predatory Publishing Discussion Document

Predatory or deceptive publishers – Recommendations for caution

Recommendations for the Conduct, Reporting, Editing, and Publication of Scholarly work in Medical Journals

Declarație de poziție comună cu privire la publicațiile spoliatoare. AMWA, EMWA, ISMPPTen simple rules for avoiding predatory publishing scams