„Impact” imediat sau cercetare autentică: ce fel de politică a științei alegem în Republica Moldova?

Cred că e cazul să aibă loc o schimbare în abordarea politicii științei în Republica Moldova: nu ar trebui să ne axăm pe rezultate și impact imediat al cercetării, ci pe un proces de cercetare corect, cu respectarea metodologiilor științifice. Argumentez.

Sursa imaginii: ChatGPT

Axarea pe ce „ce ne dă știința”, „la ce a contribuit”, „ce profit a adus”, „care este impactul rezultatelor obținute” și alte asemenea, dublată de concentrarea evaluării cercetării pe numărarea formală a publicațiilor și a altor rezultate cuantificabile, care uneori ajunge până la lucruri aberante (de ex., „înregistrarea rezultatelor științifice ca Imobilizări necorporale” sau indicarea „procentului lucrărilor științifice aplicate în practică, din totalul lucrărilor publicate”!), determină echipele de cercetare să-și îndrepte efortul spre a publica cât mai multe lucrări, a obține medalii și trofee la expoziții, a demonstra parteneriate cu instituții din alte domenii, a identifica impact al activităților și a rezultatelor obținute.

Drept consecință, se atestă creșterea superficialismului și a mimării procesului de cercetare, inclusiv a plagiatului și autoplagiatului, renunțarea la cercetări fundamentale, profunde, bazate pe metode științifice, desfășurarea unor activități pseudoștiințifice care imită activitate furtunoasă, prezentarea unor rezultate foarte generale, în spatele cărora nu stau activități sistematice de cercetare ș.a.

Însă o abordare utilitaristă a științei, care nu ține seamă de specificul cercetării științifice (vezi Nota), nu-și găsește justificare în istoria științei. Aceasta demonstrează că este necesar să susținem cercetări științifice diverse (nu doar cele care aduc profit imediat), ori este suficient ca o cercetare să fie de succes, că ea acoperă toate cheltuielile pentru alte zeci și sute de cercetări. Este însă complicat din start să spunem care cercetare ar trebui finanțată, existând riscul ca principalii beneficiari de fonduri (mai ales într-o comunitate științifică mică) să fie persoanele care știu să se promoveze, au învățat filosofia și așteptările finanțatorilor și sunt abili în elaborarea proiectelor și a rapoartelor „ambalate frumos”. Impactul cercetării deseori este dificil de stabilit în momentul finanțării acesteia. Iată doar câteva exemple:

• Dezvoltarea Internetului – cred că toți sunt de acord că acesta a avut un impact foarte mare, dar nimeni nu-l poate calcula exact, mai ales că la dezvoltarea lui au contribuit multe persoane, din diferite domenii ale științei, iar fără cercetarea fundamentală acesta pur și simplu nu ar fi apărut;
• Crearea unor soiuri de nuci de către fostul Institut de Pomicultură – Republica Moldova a ajuns pe locul 5 în lume după exportul de nuci, iar aici este și contribuția cercetării care a creat soiuri rezistente și productive, dar este dificil de cuantificat exact impactul. În același șir se încadrează și alte rezultate ale cercetătorilor din Republica Moldova: soiul de viță-de-vie „Moldova”, care ocupă cea mai mare parte din producția comercializată de struguri de masă de la noi, fiind exportată în 28 țări sau hibrizii de porumb, care erau cultivați pe suprafețe mari în spațiul ex-sovietic.
• Dar chiar dacă nu este evident impactul pentru cei care finanțează, aceasta nu înseamnă că el nu există. De exemplu, cum am putea stabili impactul unor cercetări științifice ale deportărilor staliniste (sau a lipsei lor) și, în viziune utilitaristă, necesitatea acestora? Poate doar prin compararea stării de spirit a populației de la noi și din țările baltice.

Statele dezvoltate au înțeles că, cu cât mai mult finanțezi știința (adevărată), cu atât sunt mai mari șansele ca să fie rezultate importante care în timp au impact economic și social mai mare.

Din aceste considerente, cred că cel mai important la etapa actuală în Republica Moldova este să nu judecăm / finanțăm cercetarea în funcție de rezultatul imediat care credem că îl poate aduce (și care uneori poate fi manipulat), ci în funcție de respectarea metodicii și a eticii cercetării științifice, acordând prioritate cercetătorilor onești, profesioniști și dedicați.

Notă – câteva particularități ale cercetării științifice:

1. Predictibilitate redusă: Rezultatele cercetării științifice, în special în științele fundamentale, sunt dificil de prevăzut, iar raportul dintre costuri și efectul economic nu este întotdeauna clar.
2. Utilitate și impact pe termen lung: Beneficiul unei descoperiri științifice poate să nu fie recunoscut imediat, dar poate avea aplicații importante în economie și societate mai târziu.
3. Rentabilitate mare a investițiilor: Investițiile în cercetare și dezvoltare într-o societate pot genera venituri semnificativ mai mari prin aplicarea descoperirilor în producție.
4. Reproductibilitate și acces universal: Odată descoperite, rezultatele științifice pot fi reproduse și utilizate gratuit, fiind considerate un bun comun (astfel, preţul datelor şi al concluziilor ştiinţei este întotdeauna incomparabil mai mic decât valoarea lor).
5. Caracter informațional: Produsul științific este în primul rând un set de cunoștințe, care poate fi ulterior transformat în produse concrete. Contrar mijloacelor de producție tradiționale, cunoștințele științifice se îmbunătățesc și se extind prin utilizare (potenţialul utilizării ei este variat şi nelimitat în timp).
6. Importanța cercetărilor fundamentale: Chiar dacă nu au imediat un efect economic vizibil, contribuie esențial la patrimoniul general al științei, fără de care nu pot exista nici cercetări rentabile.
7. Evaluarea impactului: Cu toate eforturile, demonstrarea legăturii directe între investițiile în cercetare și creșterea economică rămâne dificilă (efectul economic deseori apare după acumularea unei mase critice de cunoștințe), iar metodele și indicatorii economici existenți adesea nu reflectă corect impactul cercetării.
8. Necesitatea infrastructurii și instituțiilor: Transformarea cunoștințelor științifice în produse și servicii comerciale necesită o infrastructură și instituții adecvate (chiar și cercetările care au potenţial comercial necesită existenţa în ţară a unui anumit nivel de infrastructură fizică şi instituţii legale, financiare, educaţionale, industriale şi comerciale care să transforme aceste cunoştinţe în produse şi servicii pentru piaţă).
9. Disfuncții ale pieței: Specificul cercetării științifice induce cooperarea între cercetători (la publicarea rezultatelor mecanismul de piaţă nu este funcţional, deoarece publicarea nu este reglementată de mecanismul preţurilor, ci de concluziile profesionale), accesul neîngrădit la cunoștințe și dificultăți în atragerea resurselor financiare pentru cercetare (creditarea cercetărilor fundamentale este deseori iraţională, iar a celor aplicative comportă riscuri majore).
10. Necesitatea unei politici potrivite în domeniul științei: Dacă sistemul este bine organizat cineva oricum va descoperi ceva mai devreme sau mai târziu, or productivitatea ştiinţifică este influențată de nivelul investițiilor de capital și de modul de organizare a științei, demonstrând o relație direct proporțională cu nivelul de organizare.
    (Sursa: sintetizare a literaturii în domeniu din monografia mea „Managementul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare: între globalizare şi provincializare”. Chişinău: Proedit, 294 p., 2011)