Câteva propuneri privind cercetarea științifică în Republica Moldova

În contextul vizitei experților europeni din cadrul instrumentului european de susținere a politicilor, dar și a discuțiilor avute, iată câteva gânduri referitor la 3 probleme a sistemului național de cercetare-dezvoltare:

1. Subfinanțare cronică și finanțare instituțională complementară celei competitive: finanțarea cercetării-dezvoltării în Republica Moldova este una din cele mai reduse la nivel european (circa 0,23% din PIB față de 2,32% în UE, date pe anul 2020); finanțarea instituțională nu asigură menținerea și dezvoltarea capacităților, ci se oferă în special pentru realizarea proiectelor de cercetare, fără existența criterii mai clare.

Propuneri:

1) creșterea substanțială a finanțării cercetării științifice și stabilirea unui obiectiv pe 5 ani de a ajunge (măcar) la 0,75% din PIB, inclusiv 0,5% din fonduri publice (obiectivul UE este 3% din PIB pentru cercetare, inclusiv 1,25% din fonduri publice).

2) alocarea finanțării instituționale transparent, conform unor criterii recunoscute internațional (necesitatea retribuirii personalului angajat, a dezvoltării și menținerii infrastructurii și a stimulării performanței științifice), pentru a asigura sustenabilitatea cercetării științifice (inclusiv menținerea unui potențial uman).

3) corelarea finanțării instituționale cu necesitatea existenței unui număr suficient de cercetători științifici, fără a stabili în acte cote obligatorii a finanțării competitive și instituționale. Având în vedere că acum numărul cercetătorilor este mic (avem de aproape 11 ori mai puțini cercetători raportat la populație decât media UE – în 2019 (vezi figura de mai jos), am putea stabili un obiectiv de a atinge în următorii 5 ani (să zicem) minim 1/3 din media UE a numărului cercetătorilor la 1 mil locuitori. Astfel ar exista obligația de a a finanța obligatoriu un număr de cercetători cu infrastructura necesară. Cota finanțării instituționale care va reieși va depinde de volumul total de finanțare a cercetării – dacă volumul va fi mic, atunci această cotă poate ajunge și la 80%, dacă va fi mare – poate fi și sub 40%.

2. Riscul dispariției profesiei (funcției) de cercetător științific și a centrelor științifice: activitatea de cercetare poate devine un hobby sau o activitate secundară (în proiectele naționale realizate acum doar circa 29% din cercetători sunt angajați pe o normă științifică întreagă, iar peste 55% – pe 0,5 normă, iar din universități – fiecare a 3 persoană este angajată pe 0,25 normă). Când se vor finaliza proiectele de cercetare naționale în 2023, ne-am putea trezi că universitățile la care au fost alipite institutele de cercetare în urma fuziunii, folosindu-se de autonomia universitară, să nu mai finanțeze cercetători titular, ci doar activitatea științifică a cadrelor didactice. Mai ales că în prezent cercetătorii nu sunt aleși în funcții de cercetare, ci sunt angajați în urma câștigării concursurilor de proiecte. Nu este prea este clar care ar fi interesul universităților să păstreze funcții și centre de cercetare (cel puțin până acum politica universităților de a susține cercetarea a fost limitată în lipsa unor stimulente la nivel național).

Propunere: elaborarea (cu ajutorul experților europeni) și implementarea unor mecanisme pentru ca să fie păstrate funcțiile (pozițiile) de cercetător științific (într-un număr care să asigure atingerea obiectivului menționat la punctul anterior anterior) și să fie menținute și dezvoltate centrele de cercetare în universități.

3. Dificultatea atingerii masei critice: în unele domenii / specialități numărul cercetătorilor e foarte mic și există probleme în efectuarea cercetărilor, desfășurarea concursurilor, asigurarea evaluării. Totuși, nu credem că masa critică poate fi asigurată prin simpla unire (fuziune) a organizațiilor științifice. Nu e clar, de exemplu, cum fuziunea centrelor științifice în domeniul fizicii, istoriei și protecției plantelor ar putea asigura masa critică.

Propunere: soluționarea masei critice prin instrumente de cooperare și integrare internațională și prin consolidarea unui spațiu științific românesc unic.

Republica Moldova e pe primul loc în Europa de est conform unui indicator ce arată calitatea cercetării

Republica Moldova este pe primul loc, iar Federația Rusă este pe ultimul loc în Europa de est !
Nu, nu este o glumă, ci o constatare a clasamentului Scimago Journal & Country Rank (portal care analizează informația conținută în baza de date SCOPUS) privind citările articolelor științifice publicate în anul 2020 (numărul de citări per articol).

Pe plan internațional, citarea este considerată un element important al evaluării științei, care reflectă, într-o mare măsură, calitatea cercetărilor / publicațiilor. Se consideră că o lucrare este cu atât mai importantă, cu cât mai mulți cercetători o citează. Din aceste considerente, în lume se utilizează pe larg diferiți indicatori privind citarea lucrărilor științifice, pentru stabilirea diferitor clasamente, dar și pentru distribuirea fondurilor pentru cercetare științifică, acordarea de titluri, grade, promovarea în cariera științifică etc.

Clasamentul prezentat demonstrează că încă mai există potențial științific în Republica Moldova și că în cazul unei politici adecvate a științei și a investițiilor suficiente în cercetare-dezvoltare, rezultatele cercetărilor științifice ar putea fi competitive cel puțin la nivel regional. Desigur că locul ocupat se datorează și faptului că 1) unii autori din Republica Moldova lucrează în laboratoare de peste hotare, continuând să indice afilierea la instituțiile noastre; 2) o bună din cercetătorii din instituțiile de la noi nu publică în reviste Scopus.

Notă: Citare – Acţiunea de a cita şi rezultatul ei, acţiune ce presupune menţionarea şi/sau  reproducerea textuală a unei informaţii cu indicarea sursei acestei informaţii. Citarea este o referinţă în scris la o lucrare concretă sau la o parte a unei lucrări (carte, articol, teză, raport, compoziţie muzicală etc.), produse de un anumit autor, editor, compozitor etc., care identifică în mod clar documentul în care această lucrarea poate fi găsită. Frecvenţa citării unei lucrări este considerată de regulă măsură a importanţei acesteia în literatura de specialitate (sursa: http://indicator.idsi.md).

P.S. Numărul citărilor lucrărilor științifice se modifică în timp (în sensul creșterii), de aceea bucurați-vă de clasamentul de azi (21.08.2022) 🙂

Institutele de cercetare nu sunt necesare pentru că… noi nu le-am finanțat

Tare mulți nu înțeleg miza istorică a modernizării cercetării științifice din Republica Moldova și îndrăznesc să pună sub semnul întrebării acțiunile salvatoare propuse de către Ministerul Educației și Culturii (MEC). Dar acum, că a fost publicată Analiza de impact la proiectul Hotărârii de Guvern Cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovării, sper că și cei mai înrăiți cârcotași nu vor mai avea ce spune. Haideți să ne punem în pielea autorilor acestei analize, să le examinăm constructiv și să înțelegem motivele înaintării acestor propuneri.

Motivele invocate în analiză ar fi că „Finanțarea activităților de cercetare și inovare în Republica Moldova per capita însumează aproximativ 6,6 €, fiind de 80 de ori mai redusă decât media europeană. Sumele alocate pentru activitățile de cercetare științifică constituie cca 0,24% din PIB, ceea ce este foarte puțin, comparativ cu țările europene”; „cercetarea-dezvoltarea și inovarea continuă să se confrunte cu problema capacităților instituționale și umane extrem de reduse, datorate lipsei endemice de resurse financiare”; „alocațiile modeste dedicate finanțării proiectelor de cercetare” etc. Cred că cu toții suntem de acord că există aceste probleme. Este normal să se caute o soluție și ea nu poate fi decât… lichidarea institutelor de cercetare și absorbția lor de către universități. E logic că o „altă opțiune alternativă nu a fost identificată”. Chiar dacă orice expert ar spune că atunci când problema principală identificată este insuficiența finanțării cercetării științifice e necesar de crescut volumul finanțării guvernamentale și de pus în practică mecanisme de atragere a finanțării din alte sectoare. Dar aceasta este o abordare simplistă, fără noutate științifică, și nu are ce căuta în Republica Moldova.

Autorii analizei de impact propun și alte abordări inovative, ceea ce arată că oamenii noștri sunt creativi și că știința în Republica Moldova are viitor. De exemplu:

  • Textul care descrie problemele cercetării în multe locuri coincide cu cel din Programul național în domeniile cercetării și inovării (PNCI) pe anii 2020-2023, dar soluțiile propuse la probleme sunt diametral opuse: atunci se propunea trecerea la distribuirea majorității finanțării prin concurs (situație instabilă, cu asigurarea finanțării doar dacă câștigi proiecte, pe perioadă determinată a angajării), iar acum – un loc de muncă stabil pentru cercetători (care poate fi asigurat prin finanțare instituțională, pe perioadă nedeterminată a angajării).
  • Cercetarea științifică la nivel universitar se confruntă cu … management ineficient al domeniilor cercetării și  inovării”, dar dacă ducem institutele în cadrul universităților va rezulta… „excelență în cercetare”;
  • În sistemul universitar resursele sunt „modeste pe dimensiunea finanțării”, iar capacitățile reduse ale institutelor de cercetare se datorează „lipsei endemice de resurse financiare”, însă dacă universitățile și institutele fuzionează atunci va rezulta… „creșterea salariilor și remunerarea avansată a performanțelor cadrelor universitare și a cercetătorilor”;
  • Se face concluzia referitor la „eficiența scăzută a activităților de cercetare și inovare” pe baza faptului că „la indicatorul proeminența instituțiilor de cercetare Moldova acumulează 92.00 puncte din 100”.

Trebuie de apreciat înalt și faptul că autorii analizei sunt autocritici și spun lucrurilor pe nume. De exemplu, că „în condițiile unei subfinanțări acute”, sectorul de cercetare „nu poate concura cu succes la nivel european” sau că „sumele alocate pentru activitățile de cercetare științifică constituie cca 0,24% din PIB, ceea ce este foarte puțin, comparativ cu țările europene” sau chiar că „pentru anii 2020-2023, PNCI prevede reduceri ale finanțării instituționale de cercetare cu aproape 40%, de la 150 milioane MDL în 2020 la 92 milioane în 2023”. Și nu se sinchisesc să recunoască aceste eșecuri ale politicii științei, care de 4 ani este exercitată de MEC. Iată un exemplu demn de urmat de curaj și asumare a responsabilității pentru acțiunile și greșelile proprii.

Nu este adevărat că nu este consecvență, logică și viziuni de perspectivă în acțiunile de politică a științei implementate în Republica Moldova, așa cum invocă unii răuvoitori. De exemplu, atunci când s-a aprobat PNCI (2019), s-a scris clar în Nota la proiect că finanțare instituțională pentru cercetare este prea multă și trebuie redusă (inițial intenționându-se să se reducă chiar până la cel mai jos nivel european). Așa și s-a făcut, iar acum (2022) s-a constatat că există subfinanțare, lipsă de motivare a tinerilor pentru activitatea de cercetare, infrastructura cercetării fiind depășită…. A urmat propunerea firească de fuzionare a institutelor cu universităților. Deci, totul este logic și fiecare pas reiese din cel anterior.

Este adevărat că:

  • investițiile în cercetare per capita a Republicii Moldova nu sunt de 80 de ori mai reduse față de media europeană (cum este indicat în analiza de impact), ci deja de peste 100 ori, dar există justificare în faptul că așa era în raportul din 2016, în care prima dată s-a calculat acest decalaj; în plus trebuie să apreciem grija autorilor pentru sănătatea psihică a noastră, or să auzi despre așa decalaj mare poate fi traumatizant;
  • numărul cercetătorilor raportat la populația totală a Republicii Moldova nu este de 4,5 de ori mai mic față de media europeană (cum este indicat în analiza de impact), ci deja de peste 8 ori, dar există justificare… ca în cazul de mai sus; în plus angajarea la minister nu presupune abilitarea de a găsi aceste date pe ultimii ani în Eurostat și BNS și, mai ales, de a face calculele respective;
  • în analiza de impact unica funcție a științei este considerată cea de instruire (cercetarea trebuie să existe doar pentru a îmbunătăți predarea în universități), dar oricum trebuie să vedem partea plină a paharului și că guvernarea în general a progresat, pentru că în guvernele precedente era recunoscută doar funcția tehnologică (economică) a științei și se cerea doar impact economic;
  • majoritatea textului este preluat din studii și rapoarte mai vechi, dar… cred că sunt vinovați autorii studiilor și rapoartelor respective că nu le-au actualizat;
  • sunt mai multe afirmații care nu sunt fundamentate (de exemplu, că în sistemul universitar calificarea pentru munca de cercetare este la un nivel mai înalt) sau sunt declarative (de exemplu, că fuziunea va duce la „implicarea mediului de afaceri în dezvoltarea curriculumului și formarea doctorală”), dar fiți și voi mai toleranți (parcă peste 90% din populație se declară creștini) și acceptați că oricine poate greși;
  • în analiza de impact este combătută cu vehemență opțiunea de „a nu face nimic”, care în situația noastră cred că ar echivala cu principiul „nu dăuna” din medicină (decât să faci răi, mai bine nu face nimic), dar cred că are dreptul la viață și principiul „principalul este procesul și nu rezultatul”.

La urma urmei, ce mai contează toate astea și multiplele critici formulate în mediul academic, dacă intențiile sunt nobile și va fi creat un „sistem universitar de formare și cercetare, care oferă educație de calitate și este rezistent la șocuri sociale, demografice, economice, ecologice, pandemice și efectelor negative cauzate de schimbările climatice”, iar „Republica Moldova va juca un rol activ în Spaţiul European al Învățământului Superior și în cadrul Spațiului European al Cercetării”. Ca să nu mai  spun de multe alte efecte benefice colaterale (îmbunătățirea calității aerului, a solului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și celor care afectează stratul de ozon, fortificarea biodiversității, florii și faunei etc.).

Se spune că orice situație dificilă, nefavorabilă este și o oportunitate, dacă privești pozitiv și constructiv lucrurile. În acest sens, inițiativa MEC oferă foarte multe oportunități. Așa că vă propun să lăsați bocetele și să încercați să obțineți plăcere de la valorificarea acestor oportunități.

Doctor în științe analitice Curiosu Savantlîc

Cum să (nu) realizezi proiecte Erasmus+: studiu de caz

1. Introducere

Uniunea Europeană (UE) a susținut constant dezvoltarea și reformarea învățământului superior din Republica Moldova (RM) pe toată perioada existenței acestuia. Primul instrument al UE de susținere a învățământului superior, la care a aderat RM, în 1994, a fost Programul TEMPUS.  Peste 20 de instituţii de învăţământ superior din RM au beneficiat de proiecte, doar în perioada 2001-2016 realizând peste 60 proiecte TEMPUS. Până în 2013 au fost implementate 83 de proiecte, cu o valoare totală de cca 43 de milioane de Euro (valoarea totală a proiectelor, destinată inclusiv partenerilor de peste hotare) ce au avut drept scop modernizarea învăţământului superior. În perioada 2001-2006 cadrele didactice din universitățile din RM au beneficiat de 58 de granturi de mobilitate individuală în valoare de 234 mii Euro.

Citește în continuare ‘Cum să (nu) realizezi proiecte Erasmus+: studiu de caz’

Un „apărător” al cercetării științifice din Republica Moldova?

Corneliu Popovici, fostul ministru al educației, culturii și cercetării (MECC) în Guvernul Chicu, anunță grav pe pagina sa de facebook: „O zi neagră pentru sistemul de cercetare din Republica Moldova!” (ca răspuns la intențiile MEC de a realiza absorbția institutelor de cercetare de către universități).

Poate că aș fi lăsat fără reacție această postare (mă rog, este normal ca opoziția să folosească orice motiv pentru a critica guvernarea), dacă nu citeam în conținutul ei că „La sfârșitul anului 2019 – începutul anului 2020 a fost întreprinsă prima încercare de a lichida sistemul de cercetare din Moldova. În acel moment, deținând mandatul de ministru, am evitat COLAPSUL sistemului național de cercetare științifică… ”. De aici încolo vreau să comentez mai mult 🙂

Citește în continuare ‘Un „apărător” al cercetării științifice din Republica Moldova?’

Ce analize stau la baza integrării anunțate a universităților și institutelor de cercetare?

În anunțul Ministerului și Cercetării (MEC) de „modernizare a universităților și a sistemului de cercetare din Republica Moldova”, unicele indicii pe ce analize se bazează propunerile formulate sunt următoarele: 1) anul 2015, când a fost pe larg dezbătută necesitatea și a fost argumentată această modernizare; și 2) „Danemarca, Olanda, Franța, Țările Baltice sunt exemple de succes în realizarea unor asemenea procese de concentrare”. Din aceste mențiuni putem deduce că acțiunile preconizate sunt fundamentate prin analizele efectuate în cadrul Proiectului „Consolidarea autonomiei universitare în Moldova EUniAM)”, inclusiv care se conțin în Raportul „Restructurarea sectorului învăţământului superior în Republica Moldova: Proiect de propuneri legislative”, publicat în anul 2015.

După apariția acestui raport, l-am analizat împreună cu colegii mei și am publicat Poziţia Asociaţiei „Pro-Test” faţă de propunerile de reformare a cercetării ştiinţifice şi a învăţământului superior elaborate în cadrul proiectului EUniAM. Vă propun în continuare 2 fragmente din această poziție (din 05.11.2015), care mi se par relevante în contextul inițiativei MEC.

Citește în continuare ‘Ce analize stau la baza integrării anunțate a universităților și institutelor de cercetare?’

Încă un succes: câinele meu a publicat un articol sub numele său nativ – DULĂUL Tarzan

Temerile mele s-au adeverit. După ce a publicat primul său articol, câinele meu Tarzan nu s-a mulțumit cu acesta. A vrut să fie imortalizat sub numele său nativ – DULĂUL Tarzan. De data aceasta a publicat într-o revistă – „Актуальные научные исследования в современном мире”, nr. 1(81), partea 4-a din 2022. Procedura de publicare a fost la fel de simplă ca și în primul caz: au fost urmați pașii și cerințele indicate pe site-ul conferinței / revistei și la scurt timp a venit acceptarea articolului, iar peste o săptămână – și ediția care conținea articolul câinelui meu.

Câinele meu este foarte mândru că editorii revistei (comitetul „IScience”) i s-au adresat cu sintagma „stimate coleg”, i-au mulțumit pentru „încredere și colaborare” și l-au invitat să-și mai publice la ei studiile sale.

Citește în continuare ‘Încă un succes: câinele meu a publicat un articol sub numele său nativ – DULĂUL Tarzan’

Publicațiile prădătoare atacă Republica Moldova. Cum ne apărăm?

Se pare că publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare) au devenit o adevărată năpastă pentru sistemul de cercetare din Republica Moldova în perioada pandemiei. Din aceste considerente, Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare și Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale au organizat un webinar cu tema „Publicațiile pseudoștiințifice: cum să le evităm” în cadrul căruia am prezentat informația de mai jos.

1. Ce sunt publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare)?

Dacă să prezentăm o definiție mai generală, atunci „Publicațiile pseudoștiințifice (prădătoare) sunt reviste sau conferințe care oferă posibilitatea de se publica în ele contra cost (de regulă în Acces deschis), fără a asigura calitatea științifică”.

Scopul principal urmărit de aceste ediții este câștigul financiar (un model de business „corupțional” al publicării în Acces deschis). Publicațiile prădătoare urmăresc maximizarea profitului în detrimentul promovării performanțelor științifice. Publicațiile prădătoare practică un marketing agresiv (transmiterea mesajelor pe adrese de email a cercetătorilor, campanii promoționale, informație atractivă pentru potențiali autori etc.). probabil că de aici provine și termenul „prădător” folosit prima dată de către bibliotecarul Jeffrey Beall. Aceste ediții sunt caracterizate că folosesc informații false sau înșelătoare, abateri de la cele mai bune practici editoriale și de publicare și lipsă de transparență.

Apropiate de aceste publicații sunt și unele ediții cu caracteristici pseudoștiințifice la nivel național, deosebirea care face să nu fie încadrate în categoria de prădătoare este nu primează interesul financiar, ci interesul de a publica angajații instituției, a unui domeniu științific etc. În continuare mă voi limita însă doar la edițiile prădătoare.

Citește în continuare ‘Publicațiile prădătoare atacă Republica Moldova. Cum ne apărăm?’

O nouă carte de promovare a științei moderne de Nelly Țurcan

Recent a apărut cartea „Explorarea metodelor de cercetare în biblioteconomie și știința informării”, autoare – Nelly Țurcan.

Răsfoind această carte, eu m-am prins la gândul că ea reflectă personalitatea dnei Nelly Țurcan: temeinică (424 surse bibliografice), serioasă, bine pregătită, exprimare clară, logică, documentată, abordând toate aspectele, dar specializată, ține seama de toate noutățile în domeniu, utilă și disponibilă pentru tineri.

Citește în continuare ‘O nouă carte de promovare a științei moderne de Nelly Țurcan’

Cum a publicat câinele meu un articol științific în lucrările unei conferințe

Acesta este câinele meu, Tarzan. A fost lăsat în curtea noastră de cineva pe când el era un cățeluș mic. De atunci prin multe am trecut împreună cu el: adăpostirea de frig când era micuț, împotrivirea la legat și câștigarea dreptului la libertate, lupta cu căpușele primăvara (uneori și cu ajutorul medicilor), împușcarea lui în picior și vindecarea miraculoasă ș.a. Ce mai? M-am atașat de el și el de mine. Un lucru e mai prost, din punctul lui de vedere: că petrecem prea puțin timp împreună și deseori eu prefer cercetarea științifică în detrimentul lui. Într-o zi, nemaiputând suporta această acuzație din ochii lui, mi-am zis să îl inițiez și pe el în chestii științifice. De ce nu? E deștept, insistent, creativ, are o gândire liberă…

Citește în continuare ‘Cum a publicat câinele meu un articol științific în lucrările unei conferințe’

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.19):

Oricine are dreptul la opinie şi la exprimare deschisă. Acest drept include libertatea de a promova o opinie fără niciun fel de îngrădire şi de a căuta, a primi şi a comunica informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără niciun fel de constrângere.

Introduceti adresa Dvs. de email pentru a primi notificari despre noile postari

Categorii