Programul Național în domeniile cercetării și inovării 2020-2023 poate „duce de râpă” știința din Republica Moldova

Programul național în domeniile cercetării și inovării pentru anii 2020-2023, aprobat în ședința Guvernului din 1 august 2019, prevede reducerea finanțării științei în Republica Moldova în următorii 4 ani.

Conform Programului aprobat, sursele financiare din bugetul național pentru activități de cercetare și inovare vor fi distribuite în două moduri: pentru proiecte din domeniile cercetării și inovării (finanțare competitivă) și pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii de cercetare (finanțare instituțională), după cum urmează:

 Anul Proiecte, mil.lei Infrastructură, mil.lei Total CI, mil.lei  Ponderea finanțării CI din PIB, %
2020 256,3 118,1 374,4 0,197
2021 276,6 96,2 372,8 0,196
2022 288,9 71,1 360 0,189
2023 309,5 50,4 359,9 0,189

Notă: Calcularea ponderii finanțării cercetării-inovării (CI) în Produsul Intern Brut (PIB) a fost efectuată de autor luând valoarea PIB-ului pe anul 2018 (190 miliarde lei, conform Biroului Național de Statistică – BNS).

După cum vedem, Programul prevede o reducere a finanțării activităților de cercetare și inovare în cei 4 ani cu circa 50 milioane lei! Este greu de înțeles această decizie în condițiile în care una din problemele Republicii Moldova, indicate la pct.15 al Programului este „2) finanțarea insuficientă a sistemului de cercetare și inovare”, după ce anterior a fost menționat, la pct.6, că „cheltuielile pentru cercetare și inovare per capita însumează aproximativ 6.6 euro, de 80 de ori mai puțin decît media Uniunii Europene” și că „În aceste condiții de finanțare e greu să concepem o traiectorie de dezvoltare accelerată a domeniului și raliere la obiectivele țintă europene de finanțare a cercetării și inovării” (!). Având în vedere că prin aprobarea programului s-a urmărit „unificarea într-un singur document de politici a aspectelor ce țin de domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova” (conform Notei informative la proiect), deci inclusiv a celor financiare, deducem că aceasta este suma pe care poate miza comunitatea științifică și ea reflectă politica oficială a statului în acest domeniu. Finanțele care vor fi alocate cercetării-inovării sunt extrem de reduse și în valori relative, reprezentând mai puțin de 0,2% din PIB (în anul 2018 cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare au fost, conform BNS, de 484,5 mil.lei, ceea ce constituie 0,255% din PIB). Aceste valori ar fi și mai mici daca am lua în calcul prognozele de creștere a PIB-ului (de circa 3,8%, conform Ministerului Economiei, confirmate în linii mari de FMI și Banca Mondială) și datele pentru primul trimestru al anului 2019 (4,4%, conform datelor BNS).

Chiar dacă suntem conștienți și admitem că aceste valori ale finanțării științei nu sunt finale și că vor mai fi finanțări a cercetării în sectorul privat (circa 10% în anul 2018), din surse externe, a unor acțiuni administrative etc., oricum, extrapolând tendințele existente, putem afirma că ponderea finanțării științei din PIB în mod normal nu va depăși valoarea 0,25% și doar într-un scenariu foarte optimist poate ajunge la 0,3% în următoarea perioadă. Un asemenea nivel de finanțare ar fi catastrofal pentru știința din Republica Moldova, apropiindu-se de cel mai jos nivel de finanțare a cercetării naționale, din perioada crizei financiare din 1998-1999. Atunci însă potențialul uman existent era mult mai viguros (cu o medie de vârsta mai redusă), așa că s-a reușit conservarea unor școli științifice. ACUM însă consecințele pot fi dezastruoase.

De această părere sunt și experții Uniunii Europene care au făcut o analiză a sistemului de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova în anul 2016, atunci când ponderea finanțării cercetării-dezvoltării din PIB era de 0,4% în Republica Moldova. Iată doar câteva concluzii din acest studiu: „Grupul (de experți – n.n.) ar dori să sublinieze acest lucru: reformele propuse pot funcționa în practică doar dacă sunt însoțite de o finanțare adecvată, pentru a permite Moldovei să-și valorifice cât mai mult capacitatea de cunoaștere pentru o creștere economică durabilă. Grupul propune ca țara să-și mărească treptat volumul cercetării și dezvoltării, pentru a ajunge la nivelul anului 2007 (0,7% – n.n.) cât mai repede posibil, iar nivelul actual de 0,40% este considerat un minim absolut. Deși această creștere nu este considerată optimă și este cu mult sub obiectivul național de 1% până în 2020, aceasta ar fi percepută ca transmiterea semnalului potrivit în ceea ce privește angajamentul politic față de reformele propuse. Situația actuală a investițiilor constituie cel mai jos punct de referință și, din punctul de vedere al Grupului, este obligatorie o intervenție pozitivă care să sprijine reformele necesare.” „Grupul recunoaște necesitatea majorării cheltuielilor de cercetare și inovare ca o necesitate capitală pentru dezvoltarea țării. Implementarea reformelor propuse de grup poate funcționa în practică doar dacă aceste reforme sunt însoțite de o finanțare adecvată.” La pag.22 al studiului, discutând despre abandonarea obiectivului de a crește finanțarea cercetării până la 1% din PIB sau chiar de reducere a finanțării, se menționează că „Potrivit grupului, o astfel de dezvoltare ar fi catastrofală, în special dacă sunt prevăzute reforme, deoarece acestea vor necesita investiții suplimentare pentru a maximiza impactul implementării lor de succes.”

Autorii Programului Național menționează în Nota informativă că „documentul propus este în concordanță … cu recomandările exercițiului de evaluare a sistemului de cercetare și inovare din Republica Moldova…” la care fac referință mai sus. Însă una din aceste recomandări este următoarea: „Recomandarea 10: Moldova ar trebui să-și consolideze potențialul economic prin creșterea treptată a investițiilor sale în cercetare-dezvoltare pentru a atinge nivelul anului 2007 cât mai rapid. Reformele ambițioase propuse de grup pentru a spori calitatea și performanța sistemului de cercetare-dezvoltare din Moldova și impactul său asupra economiei nu pot fi implementate în mod eficient fără un astfel de angajament de către guvern pentru investiții susținute. Grupul insistă asupra faptului că o astfel de creștere treptată a cheltuielilor în cercetare-dezvoltare este obligatorie, nu numai datorită nivelului actual scăzut de finanțare, ci și ca măsură de însoțire a reformei sistemului. Doar creșterea beneficiarilor unui buget atât de limitat nu poate decât să descurajeze și să diminueze în continuare personalul de cercetare și capacitățile țării.”

Ca să ne dăm seama cât se propune de a investi în Republica Moldova în cercetare în următoarea perioadă, în valori relative (că în valori absolute alocăm mai puțin decât unele centre de cercetare importante), vom menționa că în anul 2018 în lume s-a cheltuit pentru cercetare-dezvoltare 2,228% din PIB. În Uniunea Europeană ținta propusă este de 3% din PIB. Mai jos puteți vedea care este finanțarea cercetării în unele țări, în valori relative.Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare ca pondere în PIB (%) în anul 2018 (sau ultimul an disponibil)

O altă problemă ce ține de finanțarea cercetării în Republica Moldova ține de finanțarea instituțională acordată pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii, care se propune să fie conform Programului Național, de doar 35% în 2020 și să scadă cu câte 5% în fiecare an următor. Și această decizie este greu de înțeles în condițiile în care una din problemele sistemului național de cercetare, indicată la pct.15 al Programului este „5) baza materială învechită”, iar la p.20 se menționează că „Investițiile actuale în dezvoltarea infrastructurii de cercetare și inovare sunt net inferioare necesităților”. Prin implementarea acestei decizii am ajunge la cea mai redusă pondere a finanțării instituționale în Europa, acolo unde ea este considerată foarte importantă pentru a asigura o bază stabilă pentru cercetări și sustenabilitatea instituţiilor, finanţarea proiectelor de lungă durată şi a cercetărilor mai puţin atractive din punct de vedere economic, a permite un nivel adecvat de autonomie în selectarea temelor de cercetare ș.a.

În legătură cu acest aspect, Grupul de experți europeni la fel a înaintat o recomandare: „Recomandarea 9. Creșterea ponderii finanțării competitive pentru cercetare-dezvoltare: Ponderea finanțării competitive în bugetul general de cercetare-dezvoltare ar trebui să crească ca mijloc de stimulare a concurenței și de recompensare a celor mai promițătoare propuneri și echipe de cercetare. Cu toate acestea, o astfel de creștere a finanțării concurențiale ar trebui să se bazeze în mod prioritar pe fonduri suplimentare care trebuie alocate cercetării și dezvoltării și nu printr-o reducere a părții instituționale a bugetului, care va afecta în mod negativ baza științei și capacitățile generale de cercetare și dezvoltare ale țării”.

În general, prin prevederile ce se referă la finanțare, va fi greu de respectat cel puțin două principii puse la baza propunerilor Grupului de experți europeni: 1) reformele nu ar trebui să creeze riscul deteriorării capitalului fizic, intelectual și uman existent în prezent în sistemul de cercetare și inovare al Republicii Moldova, construit în perioade de muncă asiduă și cu dificultăți și 2) capacitatea de resurse umane a Republicii Moldova este un atu vital al națiunii; salariile decente, oportunitățile de carieră și condițiile de muncă favorabile pentru cercetători sunt esențiale pentru a evita migrația valorilor și epuizarea progresivă a activelor sale intelectuale. Menționăm că toate propunerile experților europeni abordează deficiențele structurale ale sistemului și se bazează pe punctele forte existente și potențiale, utilizând bunele practici aplicate în statele membre ale UE.

Având în vedere că au fost identificate și alte probleme esențiale legate de coerența și realismul Programului național, ceea ce ne permite să afirmăm că nu este foarte clar ce se dorește și, mai ales, nu se cunoaște decât aproximativ cum se pot atinge obiectivele propuse,  este greu să ne așteptăm la dezvoltarea sau cel puțin la menținerea capacităților existente în cercetarea-dezvoltarea din Republica Moldova în următorii 4 ani.

Reclame

Aprobăm conducătorul de doctorat, dreptul de a fi conducător sau exercitarea acestui drept?

Sourse: Alexandre Boutet Dorval, http://chyz.ca

În ședința Guvernului din 18 iulie 2019 a fost aprobată Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat.  Dar:

  1. Denumirea actului nu corespunde în cea mai mare parte conținutului acestuia. Aprobarea conducătorului de doctorat semnifică aprobarea unei persoane în calitate de conducător de doctorat la o teză. Această semnificație o putem deduce și din art. 94 (11) al Codului Educației la care se face referință ca temei de elaborare a acestui regulament, care indică că „În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat…”. Chiar și p. 28 al Metodologiei aprobate indică că „Calitatea de conducător științific la o teză de doctor sau de doctor habilitat vizează perioada de la data numirii în această calitate pînă la data susținerii publice a tezei în fața comisiei de susținere publică a tezei de doctorat”. Conținutul Metodologiei însă se referă, în cea mai mare parte, la modul de obținere a dreptului de a conduce doctorate.
  2. Codul cu privire la știință și inovare, la art. 75 și 76, indică în mai multe locuri că ANACEC evaluează dosarele de acordare a dreptului de conducere de doctorat. Dacă considerăm că există contradicție între Codul cu privire la știință și Codul educației, atunci se aplică prevederile ultimul act aprobat (art.7 (3) a Legii cu privire la actele normative) – Codul cu privire la știință și inovare (modificările acestea intrând în vigoare în 2018). Hotărârea Guvernului cu privire la organizarea și funcționarea  ANACEC (nr. 201 din 28.02.2018) prevede printre atribuțiile ANACEC „elaborarea metodologiei de aprobare a dreptului de a conduce doctorate și prezentarea acesteia Ministerului Educației, Culturii și Cercetării pentru a fi promovată spre aprobare de către Guvern”.
  3. În Metodologia aprobată se folosesc diferite sintagme – „aprobare a conducătorilor de doctorat”, „aprobare a calității de conducător de doctorat”, „aprobare a exercitării calității de conducător de doctorat” și nu sunt date definițiile acestora (sau prin ce se deosebesc).
  4. La p. 15 este indicat că „Membrii care fac parte din Comisia de profil evaluează…” , adică cei 9 membri ai Comisiei de profil în cercetare și inovare, prevăzuți să fie aleși conform Regulamentului Comisiilor de profil a ANACEC, vor evalua toate dosarele pentru aprobarea conducătorilor de doctorat? Este dificil și ca volum, dar și ca acoperire a domeniilor științifice. Este adevărat că în punctul următor se vorbește despre experți care evaluează dosarele (se pare că nu sunt corelate între ele actele și nu se cunoaște că în Comisia de profil nu intră experți evaluatori).
  5. În Metodologia aprobată, la început se descrie cum se depune dosarul, cine înaintează, ce acte include, cum se examinează dosarul în cadrul Agenției, cum se adoptă decizia și se eliberează certificat, pentru ca ulterior să urmeze secția „Modalităţi şi criterii de aprobare a calității de conducător de doctorat” (de parcă ceea ce a fost descris anterior nu ar constitui modalitatea de obținere a dreptului de conducător de doctorat). De fapt se face și aici o confuzie între acordarea dreptului de a conduce doctorate (ceea ce e descris la început) și aprobarea conducătorilor de doctorat la teze concrete (ceea ce e descris la secțiunea indicată). Interesant este că după asta urmează încă o secție „Alte modalități de dobîndire a calității de conducător de doctorat” în care iar este vorba despre dreptul de a conduce doctorate, a celor care devin doctori habilitați (dar deja apare termenul de dobândire).
  6. La secția „Modalități și criterii de aprobare a calității de conducător de doctorat” se întâlnesc foarte multe prevederi care nu par să aibă nimic cu denumirea secției, de exemplu: „Un conducător de doctorat poate îndruma studenți-doctoranzi numai în profilul științific pentru care a obținut acest drept”; „Componența comisiei de îndrumare este stabilită de conducătorul de doctorat în urma consultării cu studentul-doctorand”; „Activitatea conducătorilor de doctorat, a membrilor comisiei de îndrumare şi a membrilor comisiilor de doctorat se normează potrivit regulamentului instituțional de organizare și funcționare a studiilor superioare de doctorat, care stabilește modalitățile de remunerare a acestora, în conformitate cu legislația. Pentru fiecare membru al comisiei de îndrumare se stabilesc de la 12 pînă la 25 de ore academice pe toată perioada studiilor pentru un studentdoctorand îndrumat”;  „Pentru fiecare teză de doctorat evaluată, inclusiv pentru fiecare ședință de susținere a tezei de doctorat, fiecărui membru al comisiei de doctorat i se stabilesc 5 ore academice” (!) etc.
  7. Există și alte prevederi confuze / neclare. Astfel, „19. Exercitarea calității de conducător de doctorat, în urma evaluării dosarului sau a demersului Agenției privind confirmarea titlului științific de doctor habilitat, se aprobă prin decizia Consiliului de conducere al Agenției.” – din conținut se înțelege că Agenția înaintează un demers pe care Consiliul de conducere al Agenției îl aprobă. Din „29. Conducători de doctorat pot fi persoanele care au obținut calitatea de conducător de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei Metodologii, precum şi persoanele care obțin acest drept prin decizia Consiliului de conducere al Agenției.” ar reieși că persoanele care au obținut dreptul de conducător de doctorat înaintea intrării în vigoare a metodologiei nu ar fi fost aprobați prin decizia Consiliului de conducere a Agenției.
  8. Modalitatea de recunoaștere și echivalare a dreptului de conducere a doctoratului obținută peste hotare, în vigoare până la adoptarea acestui act, a fost fără argumente eliminată.
  9. Acordarea pe viață a dreptului de a conduce doctorate în condițiile obținerii relativ facile a acestui drept și fără obligația ulterioară de a face cercetări științifice comportă riscul scăderii nivelului de pregătire a conducătorilor de doctorat. E adevărat că și în alte țări aceste drept se acordă pe viață, dar acolo procedura de obținere este mai dificilă și există mecanisme de menținere a nivelului științific al conducătorilor. Spre exemplu, în România pentru obținerea acestui drept se susține o teză de abilitare în limba engleză (+acumularea unui punctaj care e posibil având lucrări serioase), iar o dată la 5 ani conducătorii de doctorat se evaluează.
  10. Acordarea pe viață a dreptului de conducător a mai scos în evidență o problemă care nu este soluționată în Metodologie: ce se întâmplă dacă o persoană a obținut dreptul de a conduce doctorate la numărul maxim admis de specialități, iar el între timp și-a schimbat preocupările științifice și dorește să aibă acest drept la specialități în care are performanțe?

Până la urmă, dacă s-a dorit ca documentul să includă tot drumul pe care trebuie să-l parcurgă o persoană pentru a deveni conducător de doctorat la o teză, atunci ar fi trebuit să fie clar delimitate etapele din acest proces (acordarea dreptului de a conduce doctorate, acceptarea ca membru într-o școală doctorală, aprobarea proiectului doctoral înaintat la competiție, aprobarea în calitate de conducător la teza de doctorat ca urmare a admiterii unui doctorand care să realizeze proiectul doctoral) și să fie utilizate noțiuni distincte pentru fiecare etapă, explicate în conținutul actului, care să permită evitarea confuziilor.

Finanțarea cercetării: instituțională sau prin proiecte în bază de competiție ?

 

Sursa: PREF, 2017

În majoritatea țărilor europene, principala modalitate de finanțare a cercetării-dezvoltării din fonduri publice este finanțarea instituțională. Doar în 6 țări europene finanțarea prin proiecte depășește 50% din finanțarea publică a cercetării (Marea Britanie, Polonia, Belgia, Cehia, Estonia și Irlanda). Doar într-o țară din cele 6 finanțarea instituțională este sub 30% din total.

La noi se propune, conform Proiectului Programului Național în domeniile cercetării și inovării pentru anii 2020-2023, ca finanțarea instituțională să fie de 35% în 2020 și să scadă cu câte 5% în fiecare an următor. Vrem să întrecem întreaga Europă?

De ce este ponderea finanțării instituționale atât de ridicată în țările europene? Pentru că ea asigură o bază stabilă pentru cercetări și sustenabilitatea instituţiilor, finanţarea proiectelor de lungă durată şi a cercetărilor mai puţin atractive din punct de vedere economic, permite un nivel adecvat de autonomie în selectarea temelor de cercetare ș.a.

Având în vedere practica internațională, importanța finanțării instituționale și situația din Republica Moldova, continui să cred că finanțarea competitivă prin proiecte ar trebui să fie în sistemul național de circa 25-30% din totalul finanțării publice, iar restul să fie finanțare instituțională care să aibă următoarele caracteristici:

  • distribuirea finanţării instituţionale pe organizaţii conform unei formule de repartizare care să-i avantajeze pe cei mai performanți;
  • formula de repartizare a finanţării instituţionale să ţină seama de numărul cercetătorilor, infrastructura necesară de menţinut şi performanţa instituţională;
  • aprecierea performanţei instituţionale să se bazeze pe categoria acordată organizaţiei de către ANACEC în procesul de evaluare;
  • o autonomie mai mare a instituţiilor la utilizarea finanţării instituţionale;
  • fixarea unei cote pentru finanţarea instituţională din totalul finanţării publice a cercetării-dezvoltării.

 

Cine dă verdictul în știință: expertul sau judecătorul ?

Ce spun unii specialiști în științe juridice din Republica Moldova?

Dacă savanții au respins o lucrare științifică pe motiv de lipsă de noutate științifică, judecata (judecătorul) poate decide dacă există noutate științifică în acea lucrare.

Dacă într-o lucrare științifică este plagiat, judecata (judecătorul) poate decide dacă cu adevărat este plagiat.

Ca să continuăm firul logic….

Dacă unui candidat la Premiul Nobel nu i-a fost acordat acest premiu , judecata (judecătorul) poate decide dacă acest candidat merită premiul.

Dacă o propunere de proiect de cercetare-dezvoltare nu a fost acceptată spre finanțare, judecata (judecătorul) poate decide dacă această propunere trebuie finanțată.

Dacă un student nu este de acord cu nota pe care i-a pus-o profesorul la o lucrare, judecata (judecătorul) poate decide ce notă merită studentul.

Mă limitez la aceste exemple din domeniul cercetării, pentru că și așa concluzia din acest fir logic este cât se poate de absurdă: nu avem nevoie de experți pe domenii de activitate, că oricum judecata (judecătorul) poate decide în locul lor.

Despre frica de responsabilitate, comoditate lașă, complicitate, cutia Pandorei și alte gânduri matinale … de data asta nu spun nimic.

Care publicații vor fi considerate științifice în Republica Moldova?

sursa imaginii: https://www.apa.org

Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (ANACEC) a aprobat, la ultimele sale ședințe ale Consiliului de conducere din anul 2018, două documente care stabilesc cerințele pentru ca revistele editate și conferințele desfășurate în Republica Moldova să fie considerate drept științifice – Regulamentul cu privire la evaluarea, clasificarea şi monitorizarea revistelor ştiinţifice și Regulamentul cu privire la recunoaşterea, clasificarea şi evidenţa manifestărilor ştiinţifice. Aceste documente se bazează pe regulamentele respective, aprobate anterior de către Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare (CNAA), care au fost actualizate ținând seama de noul cadru existent în domeniu (de ex., ANACEC în loc de CNAA, modificarea atribuțiilor Academiei de Științe a Moldovei – AȘM). Totodată, au fost operate unele modificări / completări la Regulamentul cu privire la evaluarea, clasificarea şi monitorizarea revistelor ştiinţifice, dintre care mai importante sunt următoarele:

• Modificarea modului de luare a deciziilor în privința revistelor evaluate, în legătura cu dispariția entităților care decideau – Consiliul Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică al AȘM și CNAA. Noua redacție a Regulamentului prevede ca deciziile să fie luate de către ANACEC în baza recomandărilor unei Comisii de evaluare, clasificare și monitorizare a revistelor, formată din 9 persoane: președintele propus de Prezidiul ASM, 3 membri propuși de secțiile de științe ale AȘM, 3 membri propuși de Consiliul rectorilor și 2 membri, inclusiv secretarul, propuși de ANACEC;
• Perfecționarea criteriilor de evaluare, cu axarea pe stimularea recunoașterii internaționale a membrilor colegiului de redacție și a autorilor și alinierea revistelor la standardele internaționale. A fost eliminat criteriul Calitatea articolelor, care este foarte subiectiv (si este dificil pentru o comisie de 9 oameni să evalueze calitatea articolelor din zeci de reviste reprezentând toate domeniile științifice), or despre calitatea ne vorbesc și celelalte criterii, inclusiv includerea revistei în baze de date internaționale;
• Modificarea modului de calculare a punctajului și de atribuire a categoriilor revistelor. Revistele vor putea obține una din cele 5 categorii: A+ – Reviste științifice cu impact la nivel international, A – Reviste științifice cu vizibilitate international, B+ – Reviste științifice cu potențial de recunoaștere la nivel international, B – Reviste științifice recunoscute la nivel national, C – Reviste cu potențial de recunoaștere la nivel national. Modelarea procesului de evaluare a arătat că respectarea cerințelor minime în organizarea procesului editorial permite revistelor să obțină categoria C și să fie acreditată, iar odată cu satisfacerea unor criteria de calitate – să avanseze în ierarhia revistelor științifice naționale.

Menționăm că în procesul de evaluare a personalului și organizațiilor din domeniile cercetării și inovării vor fi luate în considerare doar articolele publicate în revistele științifice acreditate și materialele publicate ale conferințelor științifice recunoscute.

În ultima ședință a Consiliului de conducere al ANACEC din anul 2018 au fost aprobate, într-o redacție nouă, și alte documente ce au tangență cu publicarea lucrărilor științifice, cum ar fi Codul de etică şi deontologie profesională a personalului ştiinţific şi ştiinţiifico-didactic și Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei de Etică a Agenţiei Naţionale de Asigurare a Calităţii în Educaţie şi Cercetare în domeniul atestării.

Toate actele normative în domeniul evaluării cercetării și inovării, aprobate de către ANACEC, pot fi consultate la AICI.

Cum redactăm teza de doctorat?

Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (ANACEC) a aprobat, în ședința Consiliului de conducere din 18 decembrie 2018, Ghidul de redactare a tezei de doctor/doctor habilitat. Acest document se bazează pe Ghidul de perfectare a tezelor și autoreferatelor, aprobat în 2009 de către Consiliul Național pentru Acreditare și Atestare (CNAA), care a fost actualizat ținând seama de noul cadru existent în domeniu (de ex., ANACEC în loc de CNAA, titlu științific în loc de grad științific). Totodată, au fost operate unele modificări / completări la Ghidul precedent, dintre care mai importante sunt următoarele: Citește în continuare ‘Cum redactăm teza de doctorat?’

Avem prea mulți doctori în științe în Republica Moldova?

Din 1993, de când funcționează sistemul de atestare a personalului științific și științifico-didactic în Republica Moldova, și până în prezent, numărul persoanelor care au obținut titluri este următorul:

  • Doctor habilitat – 600;

Citește în continuare ‘Avem prea mulți doctori în științe în Republica Moldova?’


Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.19):

Oricine are dreptul la opinie şi la exprimare deschisă. Acest drept include libertatea de a promova o opinie fără niciun fel de îngrădire şi de a căuta, a primi şi a comunica informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără niciun fel de constrângere.

Introduceti adresa Dvs. de email pentru a primi notificari despre noile postari

Categorii

Reclame