Am fost invitat să fiu secretar de stat în domeniul cercetării. Am ezitat inițial să accept, fiind conștient că starea științei în Republica Moldova este dezastruoasă (subfinanțare cronică, număr mic de cercetători cu o medie ridicată de vârstă, lipsa atractivității carierei de cercetător, „dezinstituționalizarea” cercetării prin proiecte de cercetare a căror evaluare a ridicat semne de întrebare și printr-o finanțare instituțională complementară, infrastructură în mare parte depășită, rezultate științifice modeste la nivel internațional și slab utilizate la nivel național, legături slabe cu alte domenii de activitate umană și multe alte caracteristici mai puțin optimiste, determinate în mare parte de slaba înțelegere a necesității cercetării științifice la nivel decizional și la nivelul societății și de lipsa unei viziuni strategice de dezvoltare a domeniului) și situația nu poate fi schimbată acum radical. Declinul cercetării științifice a fost accelerat și din cauza unor decizii la nivel național pe care le-am analizat critic (inclusiv cea legată de alipirea mecanică a institutelor de cercetare la universități). Totuși, într-un final am acceptat propunerea venită în ideea de a vedea ce se poate face și de a încerca implementarea unor soluții de politică a științei pe care le-am discutat și pe acest blog. Sper că voi reuși să contribui la păstrarea profesiei (funcției) de cercetător (pentru ca activitatea științifică să nu se transforme într-un hobby) și la menținerea/dezvoltarea unor centre științifice autonome, astfel încât să existe cercetare-dezvoltare organizată în Republica Moldova.
Citește în continuare ‘De ce… secretar de stat?’
Gheorghe Cuciureanu 