Fenomenul plagiatului în Republica Moldova

Sursa: olly/shutterstock.com

Am abordat subiectul din titlu în cadrul webinarului „Plagiatul și dreptul de autor în Republica Moldova” (19.11.2021), iar în continuare vedeți o variantă scrisă a prezentării făcute, privind plagiatul în domeniul științei.

I. Două idei esențiale… pentru înțelegerea fenomenului

1) Plagiatul (prin care se înțelege expunerea într-o lucrare a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din alte lucrări, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale) este un furt, de la autorul original şi de la comunitatea academică, mai bine zis, de la consumatorii produsului plagiat, dar şi o înşelăciune, deoarece autorul faptei îşi face o imagine falsă în comunitate;

Cât se poate de plagiat?!

Este o întrebare mai mult retorică. Însă unii reprezentanți ai științelor juridice din Republica Moldova o adresează la modul cel mai serios.

Am putea parafraza întrebarea în „cât putem fura?” având în vedere faptul că plagiatul este un soi de furt intelectual. În așa caz răspunsul unui om onest ar fi evident – nimic. Iar dacă se întâmplă furtul, întrebarea care se pune, de obicei, este cum să fie sancționat acel furt. Și răspunsul poate fi foarte diferit – de la măsuri educative până la diferite tipuri de pedepse. Depinde de mai mulți factori/criterii, unul din care este volumul furtului. Reacția celui învinuit de furt evident că la fel poate fi diferită – de la recunoașterea greșelii și abandonarea acestui obicei până la căutarea justificărilor, a modalităților de a nu fi prins pe viitor și contestarea prin toate căile posibile a faptului că ar fi furat.

„Vedetă” involuntară prin manipulare sau cum se fabrică o știre falsă

Am ajuns să fiu citat de presa din Republica Moldova de o anumită orientare și credibilitate. Despre ce e vorba? Aflu întâmplător azi că doamna Liliana Nicolaescu-Onofrei  este acuzată de plagiat în baza unui studiu a cărui coautor sunt. Dar să le luăm pe rând și să restabilim întreaga cale a fabricării unei știri false:

1) apare, pe 10 decembrie 2020, o

Este Raportul de similitudini o salvare de plagiat?

Sursa imaginii: http://www.mkels.com/

Raportul de similitudini este un element nou în procesul de susținere a tezelor de doctorat în Republica Moldova (fiind prevăzut prima oară în anul 2019, în Metodologia de conferire și confirmare a titlurilor științifice aprobată de către Guvern). Din această cauză apar multe întrebări, neclarități și chiar interpretări eronate. Acesta este motivul pentru care am decis să detaliez în cele ce urmează unele aspecte privind Raportul de similitudini.

I. Ce este raportul de similitudini?

Cine dă verdictul în știință: expertul sau judecătorul ?

sursa: https://sqonline.ucsd.edu

Ce spun unii specialiști în științe juridice din Republica Moldova?

Dacă savanții au respins o lucrare științifică pe motiv de lipsă de noutate științifică, judecata (judecătorul) poate decide dacă există noutate științifică în acea lucrare.

Dacă într-o lucrare științifică este plagiat, judecata (judecătorul) poate decide

Despre plagiat la Moldova1

Nimeni nu doreste sa-si asume responsabilitatea în depistarea şi sancţionarea plagiatului. În domeniile sociale şi economice cei care au susţinut teze prin metode nu tocmai „ortodoxe” perpetuează această tradiţie. Mai multe la emisiunea „Ştiinţă şi inovare” din 13 aprilie 2013.

Ce ar aduce o reverificare a tezelor de doctorat?

Cazurile de plagiat ale unor membri ale noului Guvern USL a României, care au culminat cu cele ale prim-ministrului Victor Ponta, au determinat comunitatea ştiinţifică să solicite o reverificare drastică a tuturor tezelor de doctorat de după revoluţie şi realizarea unui sistem centralizat de publicare pe internet a tuturor lucrărilor pentru a putea fi apoi verificate (mai multă informaţie – http://www.petitieonline.com/demisia_premierului_victor_ponta_cerut_de_mediul_academic).

Întrebare: dacă s-ar verifica drastic în Republica Moldova toate tezele  de doctorat susţinute în ultimii 20 de ani oare câte din ele ar fi respinse?

Etica şi cercetarea ştiinţifică în Republica Moldova: o încercare de a asigura compatibilitatea lor

Săptămâna aceasta Comisia de Atestare a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA) a aprobat Codul de etică al cercetătorilor şi cadrelor universitare.

Sursa: olly/shutterstock.com

Importanţa acestui eveniment constă în faptul că, până în prezent, nu a existat în Republica Moldova un cadru normativ şi instituţional care ar fi reglementat aspectele etice ale cercetării ştiinţifice şi deseori acest lucru a fost invocat pentru a nu încadra plagiatul, abuzul etc. în abateri de la norme şi, respectiv, pentru a evita sancţionarea vinovaţilor de încălcări. Or, este ştiut că statele cu comunităţi ştiinţifice mici şi statele ex-sovietice sunt foarte vulnerabile la ceea ce ţine de etică şi meritocraţie în domeniul ştiinţei.

Altfel despre plagiat

Recent am frunzărit cartea lui Jean-Luc Hennig ”Apologia plagiatului”, care mi-a fost oferită de o netățeancă, cred că și din intenția (pe care o apreciez) de a mă feri de interpretarea unilaterală, îngustă a fenomenului.

Așadar, ce spune autorul în apărarea plagiatului (şi de fapt în apărarea sa, pentru că lucrarea reprezintă și rodul autojustificării autorului, prins și el cu ”mâța-n sac”): ”totul ne aparține, după cum, la fel de bine, nimic nu ne aparține”; ”plagiatul este cel mai răspândit lucru pe lume: toată lumea a plagiat, mai devreme sau mai târziu”; ”plagiatul are la bază lectura sau informația de orice fel, fiind prin urmare un viciu cultural constitutiv”; ”pentru a fi întru totul liber de tentație, trebuie să-ți stingi ego-ul, să renunți definitiv la scris, să amuțești”; ”un text nu este altceva decât amprenta altui text”. Iar ca o sentință: ”nu poți fi original decât într-o limbă nevorbită pe Pământ, întrucât orice limbă naturală este suma tuturor discursurilor care o actualizează, majoritatea acestor discursuri purtând mereu semnul alterității”.

Cum luptă nemţii cu plagiatul

Anul trecut a fost foarte reuşit pentru „vânătorii de plagiat” din Germania. Crearea site-urilor Guttenplag, PlagiPedi şi VroniPlag, care se ocupă cu identificarea politicienilor şi persoanelor publice care au comis plagiat la elaborarea tezelor şi a lucrărilor ştiinţifice, a antrenat o bună parte a societăţii germane în acest proces. Primul succes al internauţilor a fost demonstrarea plagiatului din lucrarea ministrului apărării Karl-Theodor zu Guttenberg (Guttenplag), căruia i-a fost retras gradul ştiinţific (ulterior el fiind nevoit să demisioneze). Totul a început de la faptul că în februarie 2011 un utilizator al reţelei Twitter, sub numele de PlagDoc, şi-a expus suspiciunile privind lucrarea acestui demnitar şi a invitat alţi utilizatori să colaboreze în acest caz. Se ştie că utilizatorul este student la o universitate germană, însă numele adevărat al acestuia şi a persoanelor care şi-au adus contribuţia la acest caz rămâne necunoscut.