Prof.M.Patraş: Se impune de-cumetri-zarea şi de-fini-zarea ştiinţei

Profesorul Mihai Patraş descrie critic procesul de cercetare ştiinţifică şi de conferire a gradelor ştiinţifice în Republica Moldova şi propune soluţii într-o amplă analiză publicată anul trecut în revista Akademos. Este unul din puţinii savanţi-economişti de la noi care spune lucrurilor pe nume, chiar dacă într-un mod categoric, şi care nu acceptă să fie parte a unui proces de „contrafacere a oamenilor”. 

Publicitate

Politica cercetării în viziunea experţilor din România

Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie din Bucureşti a organizat la sârşitul anului trecut o masă rotundă cu titlul „Universităţile şi Cercetarea din România Încotro?”, la care au participat experţi naţionali invitaţi. Multe din concluziile şi propunerile formulate la acest eveniment sunt foarte actuale şi pentru Republica Moldova. Iată doar câteva referitoare la politica cercetării:

Bisericile Basarabiei. Ce ştim noi despre ele?

La sfârşitul anului 2013, la Editura “Civitas” a văzut lumina tiparului primul volum al lucrării “Bisericile Basarabiei” de Alexandru Cerga. Cartea reprezintă un dicţionar enciclopedic preconizat să fie editat în câteva volume şi să cuprindă informaţii despre cca 1450 biserici. În procesul de  pregătire a volumului, autorul a beneficiat de consultaţiile membrului corespondent al AŞM Demir Dragnev.

De ce fel de doctorat are nevoie Republica Moldova?

Motive pentru a ne pune această întrebare au servit lansarea unor noi proiecte de acte legislative care vizează procesul de studii doctorale şi îndeosebi aprobarea în prima lectură, de către Parlament, a modificărilor la Legea învăţământului. Nu e cazul să discutăm actualitatea acestora, mai ales ţinând seama că Republica Moldova este parte a procesului Bologna încă din anul 2005, ceea ce presupune schimbări majore inclusiv în legislaţia din domeniu. Nu dorim să  analizăm nici măcar oportunitatea unor modificări într-un act normativ din anul 1995, deşi ar fi mult mai logic mai întâi o discutare şi aprobare a strategiei educaţiei, lansată recent, după care să fie adoptată o lege nouă sau un cod, care ar transpune obiectivele strategice în mecanisme legislative. Concomitent, ar fi necesară actualizarea Codului cu privire la ştiinţă şi inovare în baza Strategiei, propusă recent de Academia de Ştiințe, și în corelație cu proiectele legislației educaționale. În contextul examinării și aprobării concomitente a cadrului legislativ în sistemele de educație și cercetare, menționăm că în această vară în Franța a fost lansată reforma educației universitare și cercetării în baza unei legi integrate a învățământului superior și a științei.

Descoperire științifică de excepție la Chișinău

Un matematician moldovean soluționează o problemă formulată de către renumitul matematician francez Poincaré acum 130 de ani.

Imagine de V.Colos

Se numește Mihail Popa, este doctor habilitat, profesor universitar, cercetător ştiinţific principal la Institutul de Matematică și Informatică (IMI). A împlinit anul acesta 65 ani şi este unul din cercetătorii adevăraţi de la noi care munceşte cu onestitate şi cu dăruire în domeniul ştiinţei. A rezolvat recent varianta generalizată a uneia din problemele faimoase ale teoriei calitative a ecuaţiilor diferenţiale – Problema Centrului şi a Focarului, formulată de marele savant francez Henri Poincaré (1854-1912).

Cooperarea ştiinţifică internaţională – ameninţare pentru sistemul creat în învăţământul superior?

Ziarul „Timpul” publică pe 27 mai 2013 un articol „Decan la istorie, eliminat pentru activitate de cercetare în străinătate”, care pare sa fie edificator privind starea de lucruri în universităţile din Republica Moldova.

„Proaspăt ales în funcția de decan al Facultății de Istorie, un tânăr specialist riscă să fie eliminat din Universitate pentru că s-a implicat în activitatea de cercetare la una dintre cele mai prestigioase universități din SUA.

În noiembrie 2012, Sergiu Musteață a fost ales în funcția de decan al Facultății de Istorie și Etnopedagogie din cadrul UPS „Ion Creangă”. În jumătate de an, acesta a demarat o serie de activități menite să schimbe imaginea facultății atât în Moldova, cât și în exterior. Printre acestea sunt semnarea a trei acorduri de parteneriat cu universități și instituții de cercetare din Germania, România și SUA, dar și negocierea altor cinci acorduri. A inițiat procesul de actualizare a planurilor de studii, precum și alte acțiuni, așa cum prevăd standardele internaționale și Procesul de la Bologna.

În cadrul parteneriatului cu Universitatea Stanford, decanul Sergiu Musteață este implicat în activitate de cercetare pentru perioada aprilie – mai 2013. Rectorul, Nicolae Chicuș, a refuzat să aprobe participarea decanului tânăr la cea de-a doua etapă a proiectului și a inițiat în paralel procedura de revocare a acestuia din funcție. Pentru aceasta a fost numit în funcție de decan interimar o altă persoană decât prodecanul.”

Continuarea articolul în ziarul „Timpul”

Viitorul învăţământului va fi online?

Sursa: Nature, 13.03.2013

Platformele software, care să ofere cadrul în care procesul de învăţare online urmează a se desfăşura, prin oferirea unor multitudini de facilităţi specifice lumii computerelor interconectate: forumuri de discuţie, intervenţii video, moduri interactive de rezolvare/apreciere în comun a problemelor puse (similar cu ceea ce se întâmplă pe Facebook), devin tot mai populare şi par să anunţe o revoluţie în educaţie. Cel puţin asta susţine prof. Petre T. Frangopol în editorialul din Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie, nr. 1 din 2013.

Autorul susţine că este nevoie de o astfel de transformare radicală a procesului universitar prin două argumente:

– unul de tip extensiv:  modelul tradiţional al universităţilor-clădiri nu va putea să facă faţă cerinţelor viitoare de educaţie academică: conform unor calcule preliminare, ar fi nevoie de construirea a mai mult de patru universităţi (a câte 30.000 de studenţi fiecare) pe saptămână (?!) pentru a cuprinde pe toţi cei dornici să se înroleze în 2025 (vezi go.nature.com/mjuzhu);

– altul de tip intensiv, prin promovarea inversării celor două locuri în care, până acum, se desfăşurau activităţile de predare (la şcoală) şi, respectiv, studiul individual (acasă). În acest fel, studenţii pot asculta cursul acasă şi pot veni la facultate, apoi, pentru a-şi face „temele” împreună cu ceilalţi studenţi şi cu profesorul. O astfel de schimbare ar fi benefică şi pentru profesor, fiindcă, astfel, el ar fi degrevat de treaba plicticoasă prin repetiţie a predării cursului,
concentrându-se, în schimb, asupra interacţiunii cu studenţii.

Conclizia este că această revoluţie va elimina multe universităţi de pe piaţă şi nu vor mai rămâne decât cele cu o parte consistentă de cercetare.

Citiţi articolul original Revoluţie în educaţie?

Prestanţa profesiei de cercetător ştiinţific contează cel mai mult

..nu titlul de academician sau de profesor face ştiinţa academică, ci cercetătorul ştiinţific, cerşetor şi cercetaş, pentru care ştiinţa academică, în sensul de temeinică, este nu doar o activitate onorifică, ci şi muncă de fiecare zi pe ogorul ştiinţei sale…

„Cu părere de rău, aceste aşteptări (în sensul afirmării unei noi generaţii în corpul de academicieni) s-au împlinit doar parţial, nu în măsura să producă o schimbare calitativă radicală pentru ca academia să devină o Academie Naţională de Ştiinţe.”

„Muniţia se înnoieşte şi sporeşte direct proporţional cu semeţia ambiţiei, ce se îmbină paradoxal cu umilinţa şerşetătorului, cum pronunţa dialectal-ironic Vasile Coroban referitor la unii cercetători, ambiţia cărora se rezuma la goana după funcţii şi titluri tot mai mari, preocupaţi exclusiv de mărirea micimii lor.”

„Mi-am decis singur soarta cînd am renunţat la cariera administrativă pentru cercetarea ştiinţifică şi nu regret. Pentru că mă simt în mediul meu, alături de alţi colegi, care dau o prestanţă superioară profesiei de cercetător ştiinţific, indiferent de gradul sau de titlu.”

Sunt câteva din gandurile unui adevărat cercetător – Gavrilov Anatol, expuse într-un articol din revista „Săptămâna”.

Textul complet poate fi citit la adresa http://saptamina.md/pub/2013/04/prestanta-profesiei-de-cercetator-stiintific-conteaza-cel-mai-mult.html.

 

Paste fericit!

Spun înţelepţii lumii că, de rând cu Ştiinţa şi Poezia, Credinţa tot este o modalitate de a dobândi cunoştinţe noi. Nu în zădar la clasificarea investigaţiilor în raport cu realitatea ele se segmentează pe următoarele criterii: ştiinţifice, filozofice, teologice.

Dacă omul de ştiinţă n-ar crede că există soluţia favorabilă a problemei, el nici nu s-ar apuca s-o rezolve, dar el crede că soluţia există. Întrebările existenţiale – geneza Universului, apariţia vieţii în el şi a conştiinţei – îl frământă pe om din frageda copilărie şi până la adânci bătrâneţe şi omul caută pe diferite căi – cea a luminii cunoaşterii sau cea a luminii divine – să găsească răspuns la ele. În timpurile de dezvoltare lentă a societăţii, ea se conduce de paradigme. Atunci când se schimbă paradigmele apar tulburările în societate, căci se schimă criteriile de decizie, nu există un încotro clar.

Hristos a fost Fiinţa Divină care în momentele de restrişte, când s-au schimbat paradigmele vieţii, a arătat un încotro clar.

Între rău şi bine, urât şi frumos, întuneric şi lumină, a nu fi şi a fi, terestru şi celest, El învăţa oamenii să aleagă binele, frumosul, lumina, a fi, în cele din urmă celestul. În Cer nu roade şoarecele, nu mănâncă rugina, nu macină caria, nu umblă hoţul. Iisus învăţa oamenii să trăiască cu gând bun, cu cuvânt bun, cu faptă bună. Poetul Marin Sorescu învăţa: „De cât să blestemi la nesfârşit întunericul mai bine să aprinzi o candelă cât de mică”.

Stimaţi Colegi, cu ocazia Învierii Domnului, CNAA Vă urează ca Cel de Sus să Vă aducă pace şi linişte în casă şi în suflet, putere de a învinge toate obstacolele vieţii, fericirea de a petrece clipele magice ale Sărbătorilor de Paşti alături de cei dragi. Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca Lumina Sfântă şi Căldura Paştelui să încălzească sufletele şi să limpezească minţile tuturor.

Hristos a înviat!

Preşedinte al CNAA, acad. Valeriu CANŢER

(preluare de pe http://www.cnaa.md)

 

 

Provocările şi riscurile globalizării pentru doctorat: ce ne propun experţii?

Procesele de globalizare se manifestă pe larg în cercetare şi învăţământ şi, în consecinţă în doctorat, care este interfaţa celor două domenii. Posibilităţile de comunicare au favorizat dezvoltarea colaborării la nivel mondial într-un mod în care nu a fost posibil anterior. Pe de altă parte, multe din provocările ştiinţifice nu pot fi rezolvate într-un cadru naţional. Termenul de societate a cunoaşterii este pe larg acceptat în întreaga lume, indiferent de nivelul de dezvoltare economică şi socială, iar investiţiile în educaţie şi cercetare sunt considerate absolut necesare în găsirea soluţiilor pentru problemele locale şi globale. Drept consecinţă, numărul persoanelor care au obţinut grad ştiinţific a crescut puternic în ultimii ani pe toate continentele (din păcate nu şi în Republica Moldova), universităţile sunt tot mai mult orientate spre cooperarea internaţională, instituţiile cu activităţi de cercetare din numeroase ţări dezvoltă reţele de alianţe, programe comune şi filiale externe, detaşându-se într-un fel de sistemele şi priorităţile naţionale şi angajându-se într-o competiţie globală pentru talente şi resurse.