Profilurile bibliometrice ale candidaților academici

M-am uitat în Instrumentul Bibliometric Național la candidații la titlurile de membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Și iată ce informație am găsit (la 18.02.2023):

Tabelul de mai sus nu reprezintă un clasament care să arate valoarea științifică a unui candidat. Sunt date bibliometrice, care pot fi utilizate în procesul de evaluare colegială, dar ele trebuie utilizate cu maximă atenție și cunoscând foarte bine procesul de cercetare din diferite domenii. Unele din principiile utilizării indicatorilor bibliometrici sunt indicate în Manifestul de la Leiden.

Valorile indicatorilor bibliometrici pot fi comparate doar pentru persoanele din același domeniu / profil al științei, deoarece există diferențe semnificative. De ex., în matematică se publică de obicei mai puține lucrări decât în fizică sau chimie, în științe umaniste – o formă caracteristică de publicare sunt monografiile, care mai rar sunt incluse în baze de date (și, deci, nu se includ în valoarea indicatorilor bibliometrici). Totodată, valoarea indicatorilor bibliometrici crește odată cu vârsta cercetătorului, astfel că cei care au o activitate științifică de durată mai mare sunt avantajați.

În cazul Republicii Moldova apar și alte aspecte, care necesită luarea în calcul atunci când analizăm datele bibliometrice. În edițiile științifice naționale deseori se publică și articole care nu au caracter științific (de ex., dedicate diferitor aniversări), iar în multe cazuri poate lipsi o evaluare colegială (recenzie) adevărată, se admit abateri de la etica științifică și se publică articole care nu au nicio valoare științifică. Un alt fenomen răspândit este tendința unor șefi de a fi autori a tuturor publicațiilor științifice ale subordonaților lor, chiar dacă uneori acestea sunt din diferite domenii / profiluri ale științei. Câteodată numărul mare de coautori poate să se datoreze acestui fapt. Parțial din cauza acestui fenomen, parțial din lipsa de cunoaștere a procedurilor de validare a calității unui articol, unii din candidați au publicații în ediții pseudoștiințifice (de tip prădător), iar 2 din aceștia au publicat în 2021 în Interconf – aceeași ediție pseudoștiințifică în care a publicat și câinele meu.

Toate acestea nu înseamnă că datele bibliometrice din IBN nu sunt utile, doar că ele ar fi mai bine să le folosim pentru a vedea conținutul articolelor, câte din articole pot fi luate în considerare ca fiind științifice și poate să vedem unele anomalii bibliometrice.

Cu cât publicațiile științifice incluse într-o bază de date sunt mai calitative, adică trec filtre de calitate mai serioase – recenzare și aprobare de către specialiști buni în domeniu, iar etica și deontologia profesională se respectă, cu atât indicatorii bibliometrici sunt mai relevanți, inclusiv pentru evaluarea unor candidați la concursuri. Din aceste considerente am analizat datele bibliometrice ale candidaților din cea mai mare bază de date internațională importantă în domeniu științei – Scopus (care evaluează revistele înainte de a accepta indexarea lor). În lume pentru evaluări și pentru a judeca despre capacitatea științifică a unei țări, instituții etc. se utilizează 2 baze de date (Scopus și Web of Science), iar publicațiile care nu se regăsesc în acest flux sunt considerate în mare parte pierdute pentru știință.

Este important să fim prezenți în aceste 2 baze de date, iar articolele din acestea să fie citite și citate. Numărul de citări ale unui autor (adică referinţele bibliografice care se fac la lucrările acestuia în lucrările altor autori) este o modalitate de a evalua contribuţia acestui cercetător la dezvoltarea ştiinţei.  Totuşi,  această modalitate are unele dezavantaje, spre exemplu poate distorsiona contribuţia cercetătorului din  cauza unui număr mic de articole cu multe citări, care nu sunt reprezentative pentru cercetător, fiindcă el este coautor cu mulţi alţii în lucrările respective.

Mai exact este stabilită valoarea publicaţiilor unui autor prin utilizarea indicelui Hirsh, care evaluează impactul total al activităţii. Un cercetător are indicele H, dacă H publicaţii din numărul total al publicaţiilor acestuia, au, fiecare dintre ele, cel puţin un număr H de citări, iar celelalte publicaţii au fost citate nu mai mult de H ori fiecare. De aceea, am ierarhizat în continuare candidații după acest indicator din baza de date Scopus (la data de 19.02.2023):

Printre candidații din Secția Științe exacte și inginerești se evidențiază Veaceslav Ursachi, care are valorile cele mai ridicate ale tuturor indicatorilor bibliometrici din Scopus. Menționăm că toți candidații din această secție au indice H în Scopus, diferențele între valorile acestuia datorându-se în mare parte și specificului fiecărui profil științific.

În Secția Științe ale Vieții, 4 candidați nu au indice H, iar 3 – nu au publicații în Scopus. Cel mai citat, conform Scopus, este Boris Boincean, o performanță cu atât mai importantă cu cât ea este obținută într-un domeniu în care nu se înregistrează cea mai mare frecvență a publicațiilor (agricultura). Mai mult decât atât, după numărul publicațiilor, acest candidat este depășit de alți 4 candidați, dar are cel mai înalt indice H.

În Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte doar un candidat, Dragoș Cimpoieș, are indice H, încă un candidat având publicații în Scopus (dar fără să fie citate).

În final reiterez că datele bibliometrice trebuie tratate cu atenție și nu de absolutizat. Chiar și Premiile Nobel nu se acordă automat celor mai citați cercetători științifici, ci în urma unei evaluări calitative. Totuși, cel mai des, cercetătorii care obțin cel mai râvnit premiu din știința mondială se află în grupul celor mai citate persoane din lume.

P.S. Rămâne neclaritatea privind criteriile de selectare a celor 17 profiluri științifice la care a fost anunțat concurs din cele 110 profiluri științifice aprobate în Republica Moldova (conform Nomenclatorului specialităţilor ştiinţifice – HG 199/2013)…

P.P.S. Am privit (fragmentar) Adunarea Secției de Științe Exacte și Inginerești din 21.02.2023 la care s-au discutat rapoartele candidaților la titlul de membru corespondent și am observat că oamenii nu se mai schimbă, indiferent ce funcții ar ocupa de-a lungul vieții. Ex-președintele AȘM a pus în discuție această postare a mea (de la min.45 și de la min.1:12). Lăsând la o parte unele „inexactități” din intervenția lui care nu au legătură cu conținutul postării (de ex., că i-aș fi „transmis aseară tabela”, când de fapt eu am făcut publică postarea și nu am transmis-o nimănui în mod privat, sau că aș fi secretarul ANACEC), constat că fie dumnealui nu a citit textul, fie nu l-a înțeles, fie în mod deliberat distorsionează datele și mesajul: a spus despre fake (chiar dacă sursele sunt indicate), despre impactul negativ (chiar dacă a aplaudat la postarea mea din Facebook), că aș fi luat date din Publons și ResearchGate (nici nu am pomenit de ele în postare), ca la urmă să propună să fie retrase datele indicate în postarea mea (de unde să fie retrase nu am înțeles, mai ales că ele au fost aduse în discuție tot de dumnealui). Dacă aș asculta gurile rele, ar reieși că el doar a încercat să folosească datele colectate de mine pentru a arăta că matematicienii înscriși la concurs nu ar merita titlul academic (în cazul unui candidat-matematician indicând numărul vizualizărilor din IBN, numărul citărilor din Scopus și încercând să arate o corelare între ele). Dar eu nu vreau să cred în asta.
Am avut însă și o bucurie deosebită să observ o prestație impecabilă, dar și și o cunoaștere foarte bună a aspectelor ce țin de interpretarea indicatorilor bibliometrici din partea dnei Svetlana Cojocaru, vicepreședinte a Academiei de Științe.

Publicitate