Institutele de cercetare nu sunt necesare pentru că… noi nu le-am finanțat

Tare mulți nu înțeleg miza istorică a modernizării cercetării științifice din Republica Moldova și îndrăznesc să pună sub semnul întrebării acțiunile salvatoare propuse de către Ministerul Educației și Culturii (MEC). Dar acum, că a fost publicată Analiza de impact la proiectul Hotărârii de Guvern Cu privire la reorganizarea prin fuziune (absorbție) a unor instituții din domeniile educației, cercetării și inovării, sper că și cei mai înrăiți cârcotași nu vor mai avea ce spune. Haideți să ne punem în pielea autorilor acestei analize, să le examinăm constructiv și să înțelegem motivele înaintării acestor propuneri.

Motivele invocate în analiză ar fi că „Finanțarea activităților de cercetare și inovare în Republica Moldova per capita însumează aproximativ 6,6 €, fiind de 80 de ori mai redusă decât media europeană. Sumele alocate pentru activitățile de cercetare științifică constituie cca 0,24% din PIB, ceea ce este foarte puțin, comparativ cu țările europene”; „cercetarea-dezvoltarea și inovarea continuă să se confrunte cu problema capacităților instituționale și umane extrem de reduse, datorate lipsei endemice de resurse financiare”; „alocațiile modeste dedicate finanțării proiectelor de cercetare” etc. Cred că cu toții suntem de acord că există aceste probleme. Este normal să se caute o soluție și ea nu poate fi decât… lichidarea institutelor de cercetare și absorbția lor de către universități. E logic că o „altă opțiune alternativă nu a fost identificată”. Chiar dacă orice expert ar spune că atunci când problema principală identificată este insuficiența finanțării cercetării științifice e necesar de crescut volumul finanțării guvernamentale și de pus în practică mecanisme de atragere a finanțării din alte sectoare. Dar aceasta este o abordare simplistă, fără noutate științifică, și nu are ce căuta în Republica Moldova.

Autorii analizei de impact propun și alte abordări inovative, ceea ce arată că oamenii noștri sunt creativi și că știința în Republica Moldova are viitor. De exemplu:

• Textul care descrie problemele cercetării în multe locuri coincide cu cel din Programul național în domeniile cercetării și inovării (PNCI) pe anii 2020-2023, dar soluțiile propuse la probleme sunt diametral opuse: atunci se propunea trecerea la distribuirea majorității finanțării prin concurs (situație instabilă, cu asigurarea finanțării doar dacă câștigi proiecte, pe perioadă determinată a angajării), iar acum – un loc de muncă stabil pentru cercetători (care poate fi asigurat prin finanțare instituțională, pe perioadă nedeterminată a angajării).
• „Cercetarea științifică la nivel universitar se confruntă cu … management ineficient al domeniilor cercetării și  inovării”, dar dacă ducem institutele în cadrul universităților va rezulta… „excelență în cercetare”;
• În sistemul universitar resursele sunt „modeste pe dimensiunea finanțării”, iar capacitățile reduse ale institutelor de cercetare se datorează „lipsei endemice de resurse financiare”, însă dacă universitățile și institutele fuzionează atunci va rezulta… „creșterea salariilor și remunerarea avansată a performanțelor cadrelor universitare și a cercetătorilor”;
• Se face concluzia referitor la „eficiența scăzută a activităților de cercetare și inovare” pe baza faptului că „la indicatorul proeminența instituțiilor de cercetare Moldova acumulează 92.00 puncte din 100”.

Trebuie de apreciat înalt și faptul că autorii analizei sunt autocritici și spun lucrurilor pe nume. De exemplu, că „în condițiile unei subfinanțări acute”, sectorul de cercetare „nu poate concura cu succes la nivel european” sau că „sumele alocate pentru activitățile de cercetare științifică constituie cca 0,24% din PIB, ceea ce este foarte puțin, comparativ cu țările europene” sau chiar că „pentru anii 2020-2023, PNCI prevede reduceri ale finanțării instituționale de cercetare cu aproape 40%, de la 150 milioane MDL în 2020 la 92 milioane în 2023”. Și nu se sinchisesc să recunoască aceste eșecuri ale politicii științei, care de 4 ani este exercitată de MEC. Iată un exemplu demn de urmat de curaj și asumare a responsabilității pentru acțiunile și greșelile proprii.

Nu este adevărat că nu este consecvență, logică și viziuni de perspectivă în acțiunile de politică a științei implementate în Republica Moldova, așa cum invocă unii răuvoitori. De exemplu, atunci când s-a aprobat PNCI (2019), s-a scris clar în Nota la proiect că finanțare instituțională pentru cercetare este prea multă și trebuie redusă (inițial intenționându-se să se reducă chiar până la cel mai jos nivel european). Așa și s-a făcut, iar acum (2022) s-a constatat că există subfinanțare, lipsă de motivare a tinerilor pentru activitatea de cercetare, infrastructura cercetării fiind depășită…. A urmat propunerea firească de fuzionare a institutelor cu universităților. Deci, totul este logic și fiecare pas reiese din cel anterior.

Este adevărat că:

• investițiile în cercetare per capita a Republicii Moldova nu sunt de 80 de ori mai reduse față de media europeană (cum este indicat în analiza de impact), ci deja de peste 100 ori, dar există justificare în faptul că așa era în raportul din 2016, în care prima dată s-a calculat acest decalaj; în plus trebuie să apreciem grija autorilor pentru sănătatea psihică a noastră, or să auzi despre așa decalaj mare poate fi traumatizant;
• numărul cercetătorilor raportat la populația totală a Republicii Moldova nu este de 4,5 de ori mai mic față de media europeană (cum este indicat în analiza de impact), ci deja de peste 8 ori, dar există justificare… ca în cazul de mai sus; în plus angajarea la minister nu presupune abilitarea de a găsi aceste date pe ultimii ani în Eurostat și BNS și, mai ales, de a face calculele respective;
• în analiza de impact unica funcție a științei este considerată cea de instruire (cercetarea trebuie să existe doar pentru a îmbunătăți predarea în universități), dar oricum trebuie să vedem partea plină a paharului și că guvernarea în general a progresat, pentru că în guvernele precedente era recunoscută doar funcția tehnologică (economică) a științei și se cerea doar impact economic;
• majoritatea textului este preluat din studii și rapoarte mai vechi, dar… cred că sunt vinovați autorii studiilor și rapoartelor respective că nu le-au actualizat;
• sunt mai multe afirmații care nu sunt fundamentate (de exemplu, că în sistemul universitar calificarea pentru munca de cercetare este la un nivel mai înalt) sau sunt declarative (de exemplu, că fuziunea va duce la „implicarea mediului de afaceri în dezvoltarea curriculumului și formarea doctorală”), dar fiți și voi mai toleranți (parcă peste 90% din populație se declară creștini) și acceptați că oricine poate greși;
• în analiza de impact este combătută cu vehemență opțiunea de „a nu face nimic”, care în situația noastră cred că ar echivala cu principiul „nu dăuna” din medicină (decât să faci răi, mai bine nu face nimic), dar cred că are dreptul la viață și principiul „principalul este procesul și nu rezultatul”.

La urma urmei, ce mai contează toate astea și multiplele critici formulate în mediul academic, dacă intențiile sunt nobile și va fi creat un „sistem universitar de formare și cercetare, care oferă educație de calitate și este rezistent la șocuri sociale, demografice, economice, ecologice, pandemice și efectelor negative cauzate de schimbările climatice”, iar „Republica Moldova va juca un rol activ în Spaţiul European al Învățământului Superior și în cadrul Spațiului European al Cercetării”. Ca să nu mai  spun de multe alte efecte benefice colaterale (îmbunătățirea calității aerului, a solului, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și celor care afectează stratul de ozon, fortificarea biodiversității, florii și faunei etc.).

Se spune că orice situație dificilă, nefavorabilă este și o oportunitate, dacă privești pozitiv și constructiv lucrurile. În acest sens, inițiativa MEC oferă foarte multe oportunități. Așa că vă propun să lăsați bocetele și să încercați să obțineți plăcere de la valorificarea acestor oportunități.

Doctor în științe analitice Curiosu Savantlîc

Publicitate