Un „apărător” al cercetării științifice din Republica Moldova?

Corneliu Popovici, fostul ministru al educației, culturii și cercetării (MECC) în Guvernul Chicu, anunță grav pe pagina sa de facebook: „O zi neagră pentru sistemul de cercetare din Republica Moldova!” (ca răspuns la intențiile MEC de a realiza absorbția institutelor de cercetare de către universități).

Poate că aș fi lăsat fără reacție această postare (mă rog, este normal ca opoziția să folosească orice motiv pentru a critica guvernarea), dacă nu citeam în conținutul ei că „La sfârșitul anului 2019 – începutul anului 2020 a fost întreprinsă prima încercare de a lichida sistemul de cercetare din Moldova. În acel moment, deținând mandatul de ministru, am evitat COLAPSUL sistemului național de cercetare științifică… ”. De aici încolo vreau să comentez mai mult 🙂

La 5 februarie 2020, Guvernul a aprobat Metodologia de finanțare instituțională a organizațiilor de drept public din domeniile cercetării și inovării. Contrasemnatar al acestei hotărâri, pregătiră de către MECC, este ministrul de atunci – C.Popovici. Metodologia prevede, drept prima destinație a finanțării instituționale, „realizarea proiectelor de cercetare și inovare câștigate în urma concursurilor naționale, bilaterale și internaționale de proiecte din domeniile cercetării și inovării” (pct.12). Astfel, a fost instituită practic doar o singură formă de finanțare – finanțarea prin proiecte de cercetare, complementată cu o finanțare la cerere a câștigătorilor concursului de proiecte. Chiar dacă acest fapt contravinea prevederilor Codului cu privire la știință și inovare, conform cărora la baza finanțării instituționale ar trebui să fie „evaluarea rezultatelor obținute în urma cercetării ştiinţifice, precum şi a impactului economic și social al acestora”.

Urmările acestei hotărâri (coroborate cu cele anterioare) sunt următoarele:

• În institutele de cercetare nu s-a mai făcut angajarea în funcții științifice ocupate în baza concursurilor de funcții, pe perioadă nedeterminată (așa cum prevede Codul cu privire la știință și inovare și Codul muncii), ci doar a persoanelor din echipele care au câștigat proiecte în cadrul concursurilor, angajați pe perioadă determinată;
• Cercetătorii care nu au făcut parte din echipele câștigătoare ale concursurilor de proiecte au rămas fără finanțare. Conform Raportului privind starea științei, elaborat de către Academia de Științe, numărul de angajați (în unități) a celor 18 institute de cercetare subordonate MEC a scăzut, la sfârșitul anului 2020 față de sfârșitul anului 2019, cu 373, iar numărul de cercetători (în unități) – cu 284,75. Având în vederea numărul mediu de angajați (89 unități) și cercetători (56 unități) al unui institut, reducerea înregistrată de personal echivalează cu pierderea a 4 (în primul caz) sau 5 (în al doilea caz) institute de cercetare !
• Finanțarea doar a echipelor temporare de cercetători, care au câștigat concursuri, a creat incertitudine în domeniu, lipsa predictibilității carierei de cercetător, dificultăți în a angaja și a menține tineri și reprezintă de fapt o formă lentă de dispariție a institutelor de cercetare în forma existentă.

Concluziile vă aparțin 🙂

Publicitate