Fenomenul plagiatului în Republica Moldova

Sursa: olly/shutterstock.com

Am abordat subiectul din titlu în cadrul webinarului „Plagiatul și dreptul de autor în Republica Moldova” (19.11.2021), iar în continuare vedeți o variantă scrisă a prezentării făcute, privind plagiatul în domeniul științei.

I. Două idei esențiale… pentru înțelegerea fenomenului

1) Plagiatul (prin care se înțelege expunerea într-o lucrare a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din alte lucrări, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale) este un furt, de la autorul original şi de la comunitatea academică, mai bine zis, de la consumatorii produsului plagiat, dar şi o înşelăciune, deoarece autorul faptei îşi face o imagine falsă în comunitate;

2) Acceptarea plagiatului conduce la distorsionarea valorilor, descurajând competiţia onestă şi recompensarea morală şi materială.

II. Două ipoteze.. pentru declanșarea discuțiilor

1) Plagiatul este un fenomen generalizat în Republica Moldova (chiar dacă a afectat în mod diferit domeniile științei – în domeniile cu tradiții și mai multă recunoaștere internațională –  toleranța este mai mică față de plagiat, iar în domeniile în care a crescut rapid numărul titlurilor științifice conferite în ultimele decenii – toleranța este mai mare); 

• Notă: Dreptul este un din domeniile în care a crescut rapid numărul titlurilor științifice conferite în Republica Moldova – dacă în 1995 titlul științific în domeniul dreptului era deținut doar de 59 persoane (din care 6 – doctori habilitați), ulterior în perioada 1996-2020 au fost conferite 620 de titluri științifice (din care 33 – de doctor habilitat).

2) Mimarea activităților (inclusiv în evaluarea și luarea deciziilor referitor la lucrările cu plagiat) este un sport național în Republica Moldova.

III. Mult material empiric… pentru a putea testa ipotezele

Exemplul 1 – Teză de doctorat: O teză de doctorat în care o parte din Concluziile generale și recomandări sunt preluate integral din altă teză susținută anterior. Majoritatea recomandărilor sunt preluate din strategii sectoriale și alte documente de politici (aprobate prin hotărâri de guvern). Autorul tezei este deja doctor în științe.

Exemplul 2 – Teză de doctorat O teză e doctorat în limba rusă, în care o bună parte din Introducere, sarcinile cercetării, conținut, chiar și concluzii și recomandări la capitole și cele generale sunt preluate dintr-o teză și alte publicații din Rusia. Chiar dacă scopul lucrării include elaborarea unor soluții pentru Republica Moldova, în una din recomandări se vorbește despre „subiecte ale federației”. Autorul tezei nu este încă doctor în științe.

O remarcă: Ambii autori ai acestor teze sunt cadre universitare. Cred că nu este cazul să mai comentez…

Exemplul 3 – Raport al unei autorități în domeniu: În acest raport anual autorul s-a inspirat dintr-un raport anterior al altei autorități, dar și din documente de politici în domeniu (unele adevărat că abrogate deja 🙂 ). Autorul continuă să facă „studii” și „rapoarte”, iar cel mai recent „studiu” a constat în traducerea unor fragmente din două rapoarte europene la tematica studiului.

Exemplul 4 – Lucrare prezentată la un concurs de premii academice: În lucrare sunt preluate masiv fragmente din alte surse fără a fi indicată sursa sau, atenție, fiind indicată o altă sursă decât cea din care a for preluată (care este potrivită după denumire). Foarte multe astfel de fragmente sunt preluate din Wikipedia. Lucrarea include foarte multă bibliografie, însă și în acest caz impresia este că s-a dorit să ne fie prezentată o listă cât mai mare, fără a fi utilizată efectiv în lucrare (nu toate sursele sunt citate în text). Unul din autorii acestui „studiu” a obținut premiul din acest concurs, este adevărat că în alt an și la altă nominalizare (deci, o personalitate cu o varietate mare de preocupări științifice).

Exemplul 5 – Proiect de document de politici a unei autorități din domeniu: Sunt preluări de text în proiect și în Nota la acesta dintr-un document similar din altă țară. Problema aici nu este atât că a fost preluat text din altă parte, pentru că la urma urmei în domeniul legislativ uneori este bine să preluăm acte care s-au dovedit utile și eficiente în altă parte (și să nu inventăm roata), spre exemplu aceeași armonizare cu legislația europeană este un lucru binevenit. Preluările însă s-au făcut necritic, influențând negativ calitatea documentului, astfel era indicată conectarea la prioritățile unui program internațional care se finaliza (în documentul din care a fost preluat era logic, deoarece el a fost aprobat în altă țară până a se începe). Un alt exemplu de ține de sintagma „cercetări care vor permite creșterea gradului de accesarea fondurilor”, care este ambiguă, nefiind clar care fonduri se intenționează să fie accesate. Doar compararea cu sursa din care a fost preluată sintagma ne ajută să înțelegem că a fost omis cuvântul „structurale europene”, accesarea fondurilor europene fiind o oportunitate pentru țările membre ale UE, din documentul de politici a uneia fiind preluată fraza. Documentul aprobat în baza proiectului este unul din cele mai importante acte în domeniu în vigoare.

Exemplul 6 – Lucrare la concursul burselor de merit pentru doctoranzi: În lucrarea unui doctorand, înaintată la concursul pentru obținerea unei burse de merit rezumatul articolului este identic sută la sută cu informația de pe pagina oficială a Uniunii Europene (UE). Publicația respectivă are 35 de pagini și nicio citare a vreunei surse bibliografice, tot textul fiind preluat din documentele oficiale ale UE. Greu de comentat cum o revistă științifică a publicat această lucrare, mai ales că oficial lucrarea a fost evaluată (sau ar fi trebuit să fie conform cerințelor regulamentare) de către 2 recenzenți, conform procedurii de recenzare dublu-anonim. Autorul lucrării încă nu este deținătorul acestei burse.

Exemplul 7 – Trei articole în reviste: 1. Majoritatea textului articolului reprezintă traducerea a 2 articole în engleză, publicate peste hotare (rezumatul fiind preluat integral din unul din aceste 2 articole); 2. Traducerea dintr-o singură sursă absolut a tuturor elementelor articolului (rezumat, introducere, metodologie, rezultate și discuții, concluzii și chiar figurile) dintr-un articol publicat peste hotare; 3. Articolul reprezintă în principal combinarea textului din 3 surse. De exemplu, concluziile, care de fapt depășesc o pagină din articol, sunt preluate integral dintr-un singur studiu anterior al altor autori. Unul din acești autori, cel din cazul 2, a fost desemnat, după publicarea acestui articol, în calitate de coordonator a două teze de doctorat.

Exemplul 8 – Rezultat (livrabil) în cadrul unui proiect european: Livrabilul este integral preluat dintr-un studiu elaborat de către o instituție de cercetare (doar denumirea lucrărilor diferă). Nu are importanță pentru autori că în cadrul proiectului era preconizat un livrabil cu o altă denumire, pentru că probabil nu au găsit un studiu gata făcut mai apropiat de ceea ce planificaseră. Din documentul original s-a plagiat și prevederea că trebuie să fie respectat principiul integrității și onestității 🙂 În următorul proiect câștigat de această echipă, cu același coordonator în frunte, în același program (cred că a contat și acest document în desemnarea drept câștigătorilor), unul din rezultatele așteptate este implementarea unui instrument de monitorizare a plagiatului (!)

Exemplul 9 – Publicarea aceluiași articol în revistele dintr-un domeniu: Un articol publicat în cea mai apreciată revistă dintr-un domeniu din Republica Moldova a fost re-publicat peste 6-7 ani aproape în toate revistele din domeniu, inclusiv în revista din care a fost preluat anterior. Aproape toate aceste reviste apar în continuare și sunt considerate științifice.

Exemplul 10 – Propunere de proiect aprobată la competiție națională: Textul rezumatului unui proiect care a câștigat în concursul național de proiecte (pentru o perioadă de 4 ani) este preluat (și tradus) dintr-un proiect european. Chiar și denumirea proiectelor este asemănătoare. Se poate doar să presupunem ce ar fi dacă am compara tot proiectul, rezultatele și publicațiile lui. Proiectul a devenit câștigător și continuă să fie finanțat, chiar dacă mai multe propuneri de proiecte ale cercetătorilor cu recunoaștere internațională au fost respinse în cadrul acestei competiții.

Exemplele prezentate până acum se referă, în cea mai mare parte, la cel mai direct plagiat din alte surse. Tipurile de plagiat pot fi însă foarte diferite și vedeți în continuare una din clasificările existente:

Sursa: Turnitin. The Plagiarism Spectrum

Trebuie de spus că deseori în lucrările cu probleme de etică se combină mai multe tipuri de plagiate. Și în lucrările de acest tip din Republica Moldova este pe larg prezent și plagiatul care presupune anumite modificări, parafrazări, mascări etc. a textului original. În continuare prezint doar două alte exemple cu așa tipuri de plagiat.

Exemplul 11 – Reciclare (autoplagiat) Trei cazuri: 1. Cea mai mare parte a unui articol, publicat în culegerea unei conferințe din Republica Moldova, este tradusă în engleză și se publică într-o revistă de peste hotare; 2. Un capitol dintr-o monografie este publicat ulterior ca articol în culegerea unei conferințe științifice din Republica Moldova; 3. Câteva publicații mai vechi se reeditează și se publică pentru că la un concurs academic contează doar publicațiile din ultimii 2 ani. În toate aceste cazuri reciclarea s-a făcut pentru ca să fie îndeplinite niște cerințe privind numărul de publicații pentru a beneficia de recunoaștere și recompensă (fie titlu științific, științifico-didactic sau premiu academic).

Autoplagiatul a devenit mai frecvent și din cauză că în Republica Moldova în multe cazuri s-a trecut la evaluarea după indicatori cantitativi (bibliometrici sau scientometrici), dar fără ai folosi după toate regulile, adică ca suport pentru evaluarea calitativă și nu ca înlocuire a acesteia (vezi principiile Manifestului de la  Leiden). Astfel, se observă o goană după publicații (iar cel mai ușor să pregătești o publicație este prin plagiat sau autoplagiat).

Exemplul 12 – Eroare + Re-tweet: Într-o teză de doctorat sunt mai multe tipuri de plagiat, inclusiv copiere directă, însă cea mai mare parte reprezintă însăilări de fragmente citate (Re-tweet), dar care nu sunt făcute corect (Eroare – sursele sunt indicate la sfârșitul alineatului sau alienatelor chiar dacă tot textul din alineate a fost preluat (și de asta este amăgitor), fără a lua în ghilimele textul citat direct). Probabil, peste 80-90% din lucrare reprezintă preluări, ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra contribuției originale a autorului și valorii științifice a tezei, mai ales că sunt preluări directă, cu exact aceleași formulări și a unor detalii nesemnificative și care nu prea au legătură cu teza (spre ex., în subsol este spus cine este un politican din Republica Moldova). Iar dacă ne uităm și la descrierea elementelor importante ale tezei, unde ar trebui să fie contribuția autorului, aceste semne de întrebare devin și mai mari (de exemplu, drept element de noutate științifică este indicată colectarea informației, iar drept rezultat obținut care contribuie la soluționarea problemei științifice importante este considerată prezentarea legăturii geografice între diferite țări). Autorul este deja doctor în științe.

Am prezentat toate aceste exemple nu pentru că mi-ar face mare plăcere. Nu mi-am făcut un scop în a demasca plagiatorii. Încerc doar să arăt cât de profund și grav este fenomenul și până la urmă cât de mult asta ne afectează pe toți.

IV. Justificarea plagiatului

Justificările aduse de cei care comit plagiat țin mai mult de natură tehnică sau juridică și mai puțin se referă la esența plagiatului. Majoritatea din acestea le aud de mult timp, chiar dacă încă acum 9 ani le combăteam la o ședință din cadrul Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, iar recent și la un webinar dedicat Raportului de similitudini. Le repet și acum pe cele mai principale:

1. „Nu există temei juridic pentru a stabili şi pedepsi plagiatul”: De fapt autorii uneori recunosc că au preluat din alte părți, dar consideră că nu pot fi sancționați. Această părere este deseori susţinută prin referinţa la Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (nr. 139 din 02.07.2010), în care la art. 28 este stipulat că „Sunt permise fără consimţământul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii … utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare…”. Se argumentează că este dificil de stabilit ce volum ar trebui să aibă citatele reduse. Dar, în acest caz, în primul rând, nu se citează prevederea legală până la capăt, care stipulează posibilitatea preluării textului „indicându-se sursa şi numele autorului” şi „folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific”. În al doilea rând, plagiatul nu este acelaşi lucru cu încălcarea drepturilor de autor, chiar dacă deseori include şi acest delict. Dreptul de autor este o noţiune juridică, prin care se protejează şi reglementează creaţia. Stabilirea încălcării acestuia se face la plângerea titularului dreptului de autor. Plagiatul însă nu are nevoie de stabilirea acestuia în sălile de judecată, având relevanţă în mediul academic şi care ar trebui să se soldeze cu respingerea lucrării respective şi consecinţe morale. De exemplu, atunci când o persoană scrie pentru cineva o teză de doctorat la comandă şi îi transmite beneficiarului pentru a o susţine în vederea obţinerii titlului ştiinţific – nu putem vorbi despre încălcarea drepturilor celui care a elaborat lucrarea, deoarece prin transmiterea acesteia el a renunţat benevol la ele. Totuşi, cel care utilizează lucrarea a realizat un plagiat, deoarece prezintă acest produs drept creaţie proprie, cu obţinerea beneficiilor aferente – titlu ştiinţific. Unele detalieri privind plagiatul sunt și în Codul de deontologie și etică profesională a personalului științific și științifico-didactic, care defineşte abaterile de la normele de bună conduită (4 fiind considerate cele mai grave) şi stabileşte sancţiuni.

2. „Câteva pagini din lucrarea analizată, similare cu textul din alte surse, nu poate fi considerat plagiat”: În realitate: preluarea unor texte fără a se face referinţe la textele sursă, indiferent de volum, sunt apreciate în codurile de etică drept plagiat. Volumul materialului contează doar pentru gradul de severitate a sancţiunilor impuse. Cele mai „flagrante” cazuri sunt acelea acela când se copiază cuvânt cu cuvânt dintr-o lucrare originală, încălcare cunoscută drept plagiat direct (clonă, copiere, confuzie).

3. „Autorul nu a încălcat reguli de bună conduită, deoarece toate sursele utilizate sunt indicate în bibliografie”: Nu poate fi acceptat în cazurile când acestea nu se regăsesc şi în conţinutul lucrării, deoarece elementele originale ale unei teze semnate de autor sunt atribuite acestuia dacă nu există o referinţă clară în text la un alt autor; Pentru a fi considerate proprii nu este neapărat ca să fie incluse în text fraze care conţin sintagme „după părerea noastră”, „în urma studiului am stabilit”, „autorul consideră” etc.

4. „Este creaţia proprie a autorului, deoarece textele comparate sunt diferite”: Nici în acest caz nu avem parte, neapărat, de un text original, deoarece: – plagiatul include nu doar preluare de texte, ci şi de idei; – poate fi un plagiat „mai fin”: reformularea textului din alte surse, parafrazarea ideilor sau argumentelor altor autori, inversarea unor paragrafe sau propoziții, întrepătrunderea dintre fragmentele de texte ale altor autori şi contribuţia proprie etc. – plagiat hibrid, găsește-schimbă.

5. „Textul conține citări ale fragmentelor preluate și nu poate fi vorba de plagiat”: Există probabilitatea să avem de a face și în acest caz cu fenomenul de plagiat: – Plagiatul prin dezinformare: se indică o sursă inexistentă, lipseşte informaţia despre locul sursei, informaţie greşită despre sursă etc. pentru a nu se putea ajunge la sursă; – Plagiatul prin parafrazare: se indică referinţele la unele fragmente preluate şi se omit la altele, care la rândul lor se parafrazează; – Plagiatul prin citare exagerată (Re-tweet): se respectă regulile de indicare a surselor utilizate şi de parafrazare, însă volumul preluărilor este mare, putând alcătui grosul unor paragrafe sau capitole.

Totuși aceste justificări se pare că găsesc înțelegere în comunitate (sau mimare a înțelegerii). Da, și majoritatea eroilor exemplelor prezentate… au avut în continuare succes în viață și în cariera academică 🙂

În contextul justificărilor de mai sus ar fi necesară aprobarea unei Legi referitor la plagiat și noi am propus de fiecare dată când a fost posibil, inclusiv la Programul de acțiuni a Guvernului pe anii 2021-2022, aprobarea Legii privind buna conduită în cercetare și inovare. Din păcate, „carul a rămas pe loc”.

V. Instrumente antiplagiat în Republica Moldova

În ultima perioadă în Republica Moldova s-au luat totuși mai multe măsuri, care cel puțin teoretic pot contribui la diminuarea fenomenului plagiatului:

•Aproape toate instituțiile au coduri de etică și deontologie profesională;

•În fiecare școală doctorală se predau cursuri de etica cercetării, de autorat științific, de metodologie a cercetării etc. Totuși un recent caz întâlnit (în cererea de chemare în judecată a reclamantului se indica că nu este plagiat în lucrare deoarece sursa din care a preluat este indicată la bibliografie, iar în codul de etică a instituției pe care a absolvit-o este prevăzut că indicarea sursei doar la bibliografie înseamnă că textul preluat în lucrare este plagiat) arată că există probleme la transmiterea cunoștințelor privind evitarea plagiatului către doctoranzi și chiar către conducătorii de doctorat.

•Este introdusă obligativitatea Raportului de similitudini.

Introducerea acestui instrument, care reprezintă un raport generat de un soft antiplagiat, ce arată textul din lucrarea verificată asemănător sau identic cu cel din sursele comparate la care are acces acest program a fost necesară și importantă. Însă există încă foarte multă confuzie la acest subiect și voi repeta unele lucruri esențiale pe care le-am spus anterior despre Raportul de similitudini.

Trebuie să fie clar că:

1. Acest raport nu este un „panaceu” și că asta nu înseamnă că nu trebuie evaluată lucrarea trecută prin soft;
2. Este doar un instrument în sprijinul evaluării;
3. Acest instrument poate diminua doar plagiatul direct.

La fel trebuie de conștientizat, atunci când analizăm Raportul de similitudini, că:

1. Gradul ridicat de similitudini nu ne indică plagiat, deoarece similitudinea nu este egală cu plagiat, atunci când aceasta se încadrează în categoriile permise.
2. Gradul ridicat de similitudini nu ne indică lipsa de plagiat, deoarece sistemele antiplagiat au limite.
3. Nu există un prag acceptat de plagiat.

VI. Consecințele / sancționarea plagiatului

Până a discuta cum sancționăm plagiatul trebuie la fel să înțelegem că toată lumea a plagiat, mai devreme sau mai târziu (J.L.Hennig  „Apologia plagiatului”). Într-adevăr, nu putem fi absolut originali, fiind influenţaţi de tot ce am citit şi auzit și multe idei care ni se par nouă foarte originale ar putea să mai fi fost cândva formulate. Dar plagiatul poate fi diferit. Pornind de la această idee, trebuie să înțelegem că 1) nu putem pune pe același cântar toate tipurile de plagiat; 2) atribuirea la „fraudă științifică” depinde de o serie de caracteristici; și 3) sancționarea trebuie să fie proporțională gravității fraudei comise.

Așadar, sancționarea plagiatului trebuie să depindă de:

• Intenționalitate: a plagiat intenționat, a încercat să ascundă furtul (parafrazare, plagiat mozaical, hibrid) sau a plagiat din cauza necunoașterii regulilor de citare, neînțelegerea ideii de proprietate intelectuală, din cauza unor erori de redactare.
• Volum: a plagiat o pondere mai mare sau mai mică de material, inclusiv cuvinte, paragrafe, pagini, tabele, grafice.
• Elementele preluate: a preluat idei originale, modele, paradigme etc. fără recunoașterea sursei  sau a preluat o interpretare a unui eveniment, a unui fenomen, a unei lucrări.
• Localizare în text: ideile/textul preluat se regăsesc în introducere, concluzii, recomandări și alte părți destinate contribuțiilor autorului sau în alte secțiuni (ex. materiale și metode).
• Istoricul autorului: plagiatul se manifestă prima oară sau poartă un caracter repetitiv în seria lucrărilor semnate de autor.
• Contextul: textul plagiat este folosit pentru recunoaștere și recompensă (obținerea de titluri, premii etc.) sau pentru informare, în scopuri didactice, în elaborarea unui act etc.

VII. Plagiatul nu este un fenomen național

În continuare am o veste bună și una mai puțin bună 🙂 Prima este că nu doar Republica Moldova se confruntă cu problema plagiatului (plagiat este peste tot în lume), iar a doua este că în unele țări amploarea este mai mică și, mai ales, în majoritatea țărilor reacția la acesta este mult mai puternică decât la noi.

Din cazurile celebre de retragere a titlurilor științifice (uneori soldate cu demisia din funcții) menționez următoarele:

• Germania – vicepreşedinta Parlamentului European, Silvana Koch-Mehrin, şi  ministrul Apărării al Germaniei, Karl-Theodor zu Guttenberg, chiar dacă ultimul era considerat cel mai popular politician german și mulți îl vedeau drept viitor cancelar;
• Ungaria – preşedintele țării, Pal Schmitt;
• România – prim-ministru Victor Ponta.

În România regulat sunt retrase titlurile științifice, astfel Ministerul Educației a aprobat:

• 30 ordine de retragere în 2019;
• 13 ordine în 2020;
• 8 ordine în 2021 (până în prezent)

Chiar și în Rusia (de care sunt legate niște cauze a fenomenului plagiatului în RM) există o mișcare importantă antiplagiat. Este vorba  despre o comunitate de voluntari – Dissernet, care a identificat peste 10 mii de teze și peste 20 mii de articole cu plagiat (în 2013-2020). Doar în ultimele săptămâni în baza demersurilor Dissernetului au fost retrase 28 titluri științifice în această țară (nu am găsit date privind numărul total al titlurilor retrase în baza demersurilor acestei comunități).

Vedeți și două imagini foarte drăguțe de pe acest site. În ambele sunt linkuri care duc la diferite informații despre tezele plagiate și la textul plagiat propriu-zis. În prima imagine este sala din Duma de stat a Rusiei, cu linkuri la deputații-deținători de titluri științifice cu teze plagiate, iar în al doilea caz – o zonă din Rusia (Caucazul de nord), cu linkuri la diferite informații privind tezele și alte lucrări plagiate din instituțiile de învățământ superior.

Site-ul Dissernet-ului este un instrument foarte bine făcut (util și pentru cei care vor să afle mai multe informații despre plagiat) și recomand tuturor celor care cunosc limba rusă să-l acceseze.

VIII. Cauzele situației din Republica Moldova

Din păcate, reacția la fenomen este foarte anemică în Republica Moldova. E de ajuns să spun că eu nu cunosc vreo decizie din ultimul deceniu la nivel național privind neacordarea unui premiu, titlu, proiect etc. în care să fie indicat clar drept motiv plagiatul. M-am întrebat eu și am întrebat și colegii de ce cei 3 actori importanți din sistem, comunitatea științifică, evaluatorii și factorii de decizie, nu sunt interesați să lupte cu acest fenomen. Și iată o sinteză a acestor răspunsuri:

1. Comunitatea – în general tolerantă la fenomen:

• Tradiție: copiatul este de mult timp ceva obișnuit începând de la băncile școlare;
• Percepere: plagiatul nu este conștientizat și interpretat ca furt;
• Cumătrism:  comunitate mică, toți sunt în anumite relații de rudenie, castă profesională etc.;
• Nesancționare: comiterea plagiatului nu îți prea dăunează carierei și recunoașterii;
• Comoditate: nimeni nu vrea să-și facă dușmani, mai ales în condițiile când integritatea nu este stimulată;
• Avantaje: mimarea activităților cu respectarea anumitor reguli nescrise ale sistemului îți poate asigura succesul;
• Narcisism: „coeficientul de narcisism bate de departe coeficientul de inteligenţă“ (M.Miclea);
• Amploare: foarte multe persoane sunt implicate și fenomenul.. se reproduce;

Așadar, nu există o masă critică de persoane care nu acceptă plagiatul și sunt gata să contribuie la diminuarea lui.

2. Evaluatorii – în general evită să-și asume responsabilitatea:

• „Eu ție – tu mie”: din cauza dimensiunii mici a comunității membrii își evaluează reciproc publicațiile, proiectele, tezele doctoranzilor îndrumați etc.;
• Marginalizarea experților principiali: propunerile experților care evaluează pe bune deseori sunt respinse de majoritate, ei sunt etichetați, presați și se dezamăgesc / renunță la evaluări;
• Profesionalism: pregătirea profesională a unor persoane antrenate în expertiză nu facilitează depistarea plagiatului;
• Confundare: se confundă plagiatul cu dreptul de autor si, respectiv, daca autorul nu-si declară drepturile – se interpretează că nu e o problemă;
• „Membri ai „fabricilor de teze”: încadrarea în procesul de evaluare doar pentru a promova interesele de grup și, eventual, de a pune piedici „concurenților”;
• Raport cost-efort defavorabil: analiza unei lucrări ia mult timp (o teză – și câteva zile), iar remunerarea este mică (o teză între 200 și 400 lei);
• „Trebuie să susținem știința”: experții argumentează acceptarea lucrărilor cu plagiat că „și așa nu vin oamenii în știință”, „ne trebuie cadre în știință”, „trebuie să promovăm tinerii”;
• Axarea pe criterii cantitative: așa este mai ușor de evaluat decât să analizezi calitatea lucrării;

Așadar, pentru unii concluzia e că dacă vrei să rămâi curat și bun cu lumea – evită evaluarea.

3. Factorii de decizie – în general dezinteres de a lupta cu fenomenul:

• „Cutia Pandorei”: sunt prea mulți implicați și începutul luptei poate să ducă la o avalanșă care să destabilizeze sistemul;
• Reflectarea societății: comunitatea își alege conducători pe măsură, pentru sistem este mai bine ca și în funcții de conducere să fie persoane înțelegătoare, iar plagiatul este adânc înrădăcinat;
• „Ostatici ai democrației”: trebuie să fii pe placul oamenilor, altfel vei trezi nemulțumiri și asta sigur este în defavoarea factorului de decizie, fie că a fost ales sau a fost numit;
• Mediatizare slabă: nu este suficient de mediatizată problema plagiatului și nu se pune presiune din partea comunității pe factorii de decizie ca să combată plagiatul;
• Obstrucționarea intențiilor bune: factorii de decizie care încearcă să schimbe lucrurile sunt influențați să nu o facă de comunitate sau de către alți factori de decizie de care depinde luarea unor decizii de ordin normativ sau logistic;
• „De-atâta!”: nu dezbinăm comunitatea, respectăm valorile tradiționale, nu acceptăm amestecul în afacerile interne.

Așadar, pentru factorii de decizie este mai convenabil să accepte plagiatul decât să lupte cu el.

IX. Soluții?

Dacă să urmăm un calapod clasic, acum ar trebui să propun niște soluții și să chem lumea sub lozinca „Moldova fără plagiat”. Personal sunt destul de rezervat față de implementarea acestora, dar voi menționa câteva.

Pe termen lung – educație, schimbarea societății, a percepției fenomenului, creșterea masei critice necesare pentru a nu tolera fenomenul etc.: Problema nu este de a-i prinde pe toți cei care copiază, ci de a scoate copiatul și plagiatul din cultura formării intelectuale.

Sursa: http://1.bp.blogspot.com

Pe termen mediu și scurt:

• Perfecționarea cadrului normativ;
• Verificarea lucrărilor la toate etapele de examinare;
• Selectarea și încurajarea experților integri și profesioniști;
• Sancționarea plagiatului comis;
• Extinderea spațiului științific și a evaluării cercetării (inclusiv experți din afară);
• Acceptarea și utilizarea unor indicatori bibliometrici recunoscuți internațional;
• Stimularea Științei deschise, inclusiv publicarea cazurilor de plagiat și punerea de presiune pe factorii de decizie ca să fie mai convenabil de a nu accepta plagiatul decât de a-l ascunde sub preș etc.

Însă, toate acestea nu vor fi realizate sau vor fi doar mimate fără 2 lucruri esențiale: CONȘTIENTIZAREA necesității de a combate plagiatul și VOINȚA de a o face.

X. Să luăm aminte !

De aceea nu voi continua cu soluții ipotetice, ci vreau să prezint 3 citate referitor la plagiat, în speranța că ele ne vor pune pe toți pe gânduri:

Creșterea cheltuielilor publice pentru cercetare și dezvoltare ar fi inutilă dacă nu curățăm sistemul. În condițiile actuale, a cheltui mai mult pe cercetare înseamnă bani aruncați pe fereastră.

Mihai Miclăuș, cercetător

Există lucruri pe lume cu care nu se poate glumi. Cu granițele unei țări, de pildă. Iese război. Nici cu granițele spiritului nu se poate glumi. Pentru că atunci se amestecă prostia cu inteligența, cinstea cu hoția, meritul cu potlogăria. Ajungem să fim conduși de șmecheri, de hoți și de impostori. Exact asta ni s-a întâmplat. Abolind granițele intelectuale, ne-am pomenit invadați și ocupați din interior de pegra societății noastre.

Emilia Șercan, jurnalistă

Cîtă vreme mentalitatea asta păguboasă va prevala, vom răsturna şi răvăşi întreaga ordine socială de care are nevoie o civilizaţie spre a evolua. Vom avea nu doar liderii pe care îi merităm, nu doar doctorii, profesorii, funcţionarii, militarii, poliţiştii şi spărgătorii de seminţe de la colţul blocului pe care-i merităm, dar şi corupţia pe care o merităm. Adică străzile, spitalele, şcolile, ghişeele şi instituţiile de care ne tot lovim în cursul vieţii.

Iar o primă măsură, la îndemîna tuturor, ar fi să prelucrăm tiparele imaginative care s-au format în spaţiul mental al acestui popor în ultimele decenii, încetînd a mai considera hîrtiile lucioase cu numele noastre caligrafic înscrise pe ele drept o eflorescenţă a spiritului.

Mihnea Rudoiu, scriitor

P.S. Validarea / invalidarea ipotezelor formulate la începutul textului o face fiecare în parte 🙂

Publicitate