La invitația organizatorilor Conferinţei ştiinţifice internaționale „Cultura cercetării pedagogice: Provocări și tendințe contemporane”, ediția I-a, am făcut o prezentare în care am încercat să scoatem în evidență câteva caracteristici ale științelor educației din Republica Moldova (RM)în context național și european, mai mult de ordin scientometric.
Pentru început – o descriere succintă a sistemului de cercetare-dezvoltare din RM, parte componentă a căreia sunt științele educației. Pot fi evidențiate 4 etape în dezvoltarea acestuia, particularitățile fiecăreia le puteți vedea în slide: de la lipsa unui sistem clar de organizare a sistemului, dar cu resurse umane importante și performanțe (prima etapă) – la o încercare de a reforma sistemul și de a-l alinia la standardele internaționale, manifestată printr-o concepție clară, introducerea concursurilor, expertizei, a unui organ în cadrul Guvernului – CȘSDT ș.a., reformă care a fost compromisă prin reducerea drastică a finanțării (etapa a 2-a) – la introdecerea un model neosovietic, în care Academia de Științe a Moldovei (AȘM) a cumulat toate funcțiile (politică, finanțare, evaluare), dar datorită relațiilor bune cu conducerea statului crescut finanțarea domeniului, ceea ce a permis o înviorare a activității de cercetare, însă inclusiv modul de gestionare a acestor fonduri a contribuit la desconsiderarea AȘM și a științei în societate (etapa a 3-a) – până la o nouă reformare a sistemului, în care declarativ se dorește să se adopte un model european al științei, dar din cauza incompetenței sau, poate, și a reaintenției, de fapt se distruge și potențialul care mai era – de fapt ne mișcăm acum spre dispariția cercetării științifice în Republica Moldova într-o formă organizată, ca un sistem distinct de activitate umană.
Ca urmare a modificărilor în cadrul normativ începând cu anul 2014 și mai ales prin modificarea Codului cu privire la știință și inovare (în 2017), s-a conturat un astfel de sistem de cercetare în RM: MECC elaborează politica în domeniu, ANCD – implementează politica, în special prin distribuirea finanțării prin concursuri, iar ANACEC evaluează activitățile CD. În organigramă vedeți și alți actori ai acestui sistem.
Sistemul de cercetare din RM mai mult a involuat, în special în ultima perioadă, și ca urmare principalele caracteristici (indicatori) ale acestuia arată decalaje foarte mari față de cele ale spațiului european de cercetare, decalaje care au potențial să crească și mai mult având în vedere că în anul 2021 statele UE intenționează să adopte un Pact pentru cercetare și inovare în Europa, iar în RM cercetarea pare să fie considerată tot mai puțin importantă (dacă în UE în perioade de crize se investește în cercetare mai mult, pentru ca cercetarea să ajute la depășirea crizelor, în RM în perioade de crize se investește mai puțin, pentru că nu sunt bani și pentru cercetare – asta e diferența de atitudine). Surse utilizate: Eurostat, Scimago, BNS, IBN, Indicatori-CDI, ANCD, MECC, ANACEC
Vedeți doar un exemplu la ceea ce am spus mai sus – reducerea numărului cercetătorilor științifici. Vă rog să observați prognoza, care e de fapt este obiectivul-ținta fixat în Strategia cercetării-dezvoltării din Republica Moldova până în 2020 (adoptată în 2014) și care de fapt reflectă exact politica științei din RM, dar și faptul că pe nimeni nu interesează cum a fost realizată această strategie (nu a fost analizată și nu există vreun document în acest sens), dar se adoptă noi Programe de cercetare, Foi de parcurs și alte documente de politici. La sursa Indicatori-CDI poate fi văzut cum sunt realizate și celelalte obiective-țintă din Strategia menționată.
Dar să vedem în continuare rolul și ponderea științelor educației în acest sistem. În Republica Moldova, cercetări ce țin de științele educației se efectuează într-un institut de cercetare și în mai multe instituții de învățământ superior, în special în cele cu profil pedagogic. În principalul instrument de distribuire a finanțării pentru cercetare-dezvoltare pentru 4 ani (2020-2023), 7 instituții au câștigat proiecte în domeniul (sau care au tangență cu) științele educației (14 proiecte în sumă de 9,4 mil. lei). Desigur că asta constituie doar o mică parte a finanțării cercetării pedagogice, deoarece mai există cercetarea doctorală și cea din cadrul normei științifico-didactice (în cadrul ultimei timpul pentru cercetare poate varia de la 517 ore (asistent) până la 770 ore (profesor), respectiv această parte este plătită pentru cercetare, cel puțin teoretic).
Numărul cercetătorilor în aceste proiecte este de 171 (dar de fapt sunt mai muți cercetători în domeniul științelor educației – dacă îi luăm și pe cei care fac cercetare conform normei științifico-didactice), însă majoritatea din aceștia sunt angajați cu o normă de 0,25-0,8. Aceste cifre, dar și faptul că partea de cercetare din normarea științifico-didactică este mai mult formală, timpul efectiv dedicat cercetării și, mai ales, calitatea rezultatelor științifice obținute părând să fie mai puțin monitorizat la nivel instituțional, arată că de fapt cercetarea științifică devine în RM o activitate secundară.
Rezultatele științifice obținute în urma cercetărilor din științele educației, reflectate în publicații științifice, diferă esențial la nivel național și internațional. În IBN numărul publicațiilor din domeniul științelor educației ale cercetătorilor moldoveni din perioada 1996-2021 este de 10,7 mii (peste 11% din totalul publicațiilor autorilor din Republica Moldova). Vedeți în slide cele mai importante 10 instituții după numărul publicațiilor în IBN. Cinci dintre acestea au înregistrat mai mult de 1000 publicații.
Autori ale celor 10,7 mii publicații sunt 6,8 mii persoane. Dintre aceștia primii 50 autori au 30 și mai multe publicații, iar primii 10 autori – 49 și mai multe publicații.
Cele mai frecvente 13 cuvinte-cheie (din cele 25,4 mii folosite) se întâlnesc în 100 și mai multe publicații. Formularea celor mai frecvente cuvinte-cheie este destul de largă, ceea ce ne sugerează fie conținut destul de general al multor publicații, fie ne poate indica o problemă de formulare adecvată a acestor cuvinte.
Numărul publicațiilor cercetătorilor moldoveni în științele educației în baza de date Scopus este mult mai mic – doar 44 în perioada 1996-2019. După acest indicator Republica Moldova ocupă locul 135 în lume și locul 23 (ultimul) în Europa de est.
Mult mai important este rolul științelor educației în cercetarea doctorală și, în general, în pregătirea resursei umane pentru cercetare. Astfel, în științe ale educației au fost desemnați să îndrume teze de doctorat 128 persoane (aproape 13% din total). Din aceștia, 50 îndrumă 6 și mai mulți doctoranzi, iar 14 conducători – 9 și mai mulți doctoranzi. La un conducător de doctorat în domeniul științelor educației revin în medie 5,1 doctoranzi îndrumați, în timp ce media per Republica Moldova este de 3,3 doctoranzi la un conducător de doctorat.
Și mai mare pondere o au valorile indicatorilor ce caracterizează doctoranzii din științele educației în total, după cum se observă din următorul slide. Majoritatea din cei 625 doctoranzi în științe ale educației înmatriculați prin școlile doctorale sunt femei, cu frecvență redusă, cu taxă și de peste hotare (absoluta majoritate din România). Apreciind pozitiv internaționalizarea cercetării doctorale, putem presupune că, totuși, atractivitatea Republicii Moldova este determinată și de condițiile mai favorabile, mai facile de desfășurare și finalizare a studiilor (deoarece vizibilitatea internațională a cercetărilor de la noi e redusă – suntem depășiți de România după numărul publicațiilor în științe ale educației în Scopus de aproape 13 ori).
85% din doctoranzi sunt la 3 (din cele 11 specialități pedagogice existe): teoria generală a educației, didactica școlară și educaţie fizică, sport, kinetoterapie și recuperare.
Cercetările doctorale se efectuează în 4 școli doctorale, aproape 47% din doctoranzi fiind la UPS „I.Creangă”. Parteneriatului în care intră și UST îi revin 21,1% din doctoranzii în științe ale educației din RM.
O urmare logică a particularităților procesului de pregătire a resurselor descris mai sus este numărul mare de titluri în domeniul științelor educației care se conferă în Republica Moldova: 569 titluri de doctor în științe și 28 titluri de doctor habilitat (în perioada 1993-2020).
Dacă e să ne comparăm cu indicatorii la nivel european, atunci RM are cea mai mare pondere a doctoranzilor în domeniul științelor educației (de peste 4 ori mai mult decât media europeană), la polul opus fiind România. Aceste cifre se datorează inclusiv venirii masive la doctorat în RM a cetățenilor României.
În valori relative, numărul doctoranzilor în RM este de aproape 3 ori mai mic decât în Uniunea Europeană.
De aceea, după numărul doctoranzilor în științe ale educației la 100 mii locuitori, RM nu mai deține întâietatea, ajungând pe locul 5, dar totuși înregistrând o valoare a indicatorului de circa 2 ori mai mare decât media UE-28.
Științele educației se confruntă cu aceleași probleme ca și întreg sistemul de cercetare științifică din Republica Moldova: subfinanțarea cronică, numărul redus și îmbătrânirea personalului științific, condiții de activitate puțin favorabile, insuficienta stimulare a etc., dar se evidențiază și printr-o serie de trăsături:
– finanțarea unei părți semnificative de activități din alte surse decât bugetul de stat pentru știință (de ex., finanțarea ciclului III a învățământului superior și a normei științifico-didactice);
– efectuarea cercetărilor la un număr mare de centre științifico-educaționale, cu predominarea celor din mediul universitar;
– proporția mare în totalul rezultatelor științifice obținute la nivel național;
– rolul important ocupat în cadrul cercetărilor doctorale, exprimat prin ponderea importantă a conducătorilor de doctorat, doctoranzilor, titlurilor științifice, doctoranzilor de peste hotare ș.a. din domeniul științelor educației în total.
Totodată, se constată o vizibilitate internațională relativ redusă a științelor educației, feminizarea domeniului și o concentrare a resurselor și activităților în jurul unor persoane/centre. În studiile doctorale se atestă o predominare clară a persoanelor care studiază cu frecvență redusă și a celor care își finanțează studiile, caracteristici care nu totdeauna sunt asociate cu cercetări performante în Republica Moldova.
Gheorghe Cuciureanu 
0 Răspunsuri to “Despre științele educației în Republica Moldova”