Este Raportul de similitudini o salvare de plagiat?

Raportul de similitudini este un element nou în procesul de susținere a tezelor de doctorat în Republica Moldova (fiind prevăzut prima oară în anul 2019, în Metodologia de conferire și confirmare a titlurilor științifice aprobată de către Guvern). Din această cauză apar multe întrebări, neclarități și chiar interpretări eronate. Acesta este motivul pentru care am decis să detaliez în cele ce urmează unele aspecte privind Raportul de similitudini.

I. Ce este raportul de similitudini?

1) Este un raport generat de un program electronic (soft antiplagiat) în urma comparării textului unei lucrări (teze) cu sursele la care are acest program (surse din Internet, surse din bazele de date ale deținătorului programului etc.);

2) Este un raport ce arată textul din lucrare (teză) care este asemănător sau identic cu cel din sursele comparate, însoțit de o analiză a similitudinilor găsite (grad de similitudini, ponderea similitudinilor din diferite surse etc.);

3) Este un instrument util în activitatea expertului, de stabilire a existenței sau lipsei plagiatului, deoarece îi arată acestuia:

– ce proporție este împrumutată din altă parte;

– sursele din care a fost împrumutat textul;

– cele mai lungi 10 fragmente detectate indiferent de sursă;

– toate fragmentele detectate în liste împărțite pe categorii:

– fragmentele identificate în fiecare sursă în parte, cu diferite culori;

– permite navigarea rapidă între secțiunile documentului pentru a ușura analiza.

II. De ce este necesar raportul de similitudini?

1) Pentru că sistemele informatice ușurează munca oamenilor în toate domeniile și evaluarea tezelor nu este o excepție: Creșterea exponențială a volumului informației științifice, promovarea publicării în Acces deschis, contribuie la faptul că ne inundăm în informație, fizic nu reușim să fim la curent cu absolut tot ce se publică. Iar în această situație sistemele informatice contribuie la detectarea mult mai ușoară și mai precisă a plagiatului.

2) Pentru că sistemele informatice și rapoartele generate de acestea și-au dovedit utilitatea la nivel internațional: Datorită utilizării programelor antiplagiat (respectiv a generării rapoartelor de similitudini) plagiatul devine o ocupație mai puțin sigură (cel puțin plagiatul cel făcut din topor, de tip copy-paste), ceea ce descurajează fraudarea masivă și contribuie la creșterea calității lucrărilor. Un exemplu foarte bun la nivel internațional este comunitatea Dissernet din Rusia, care prin utilizarea softurilor a scos la iveală sute de cazuri de plagiere a tezelor de doctorat. În baza rapoartelor Dissernet, au fost retrase mai titluri științifice în Rusia, iar nivel plagiatului a scăzut (cel puțin de tip copy-paste)

3) Pentru că este prevăzut în cadrul normativ din Republica Moldova și trebuie inclus în dosarele de atestare prezentate la Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (ANACEC):

a) În cazul candidaților care susțin teza prin procedura veche – la etapa de formare a Consiliului științific specializat;
b) În cazul candidaților care susțin teza în cadrul școlilor doctorale – la etapa de confirmare a titlului științific.

III. Ce nu este Raportul de similitudini?

1) Raportul de similitudini nu este un raport care indică plagiatul în teză;

2) Nu este un înlocuitor al evaluării tezei de către expert: Deși cea mai des utilizată denumire a sistemelor care generează Rapoarte de similitudini este cea de soft antiplagiat, trebuie cunoscut faptul că aceste programe nu detectează plagiatul în sine, ci doar gradul de similitudine. Rapoartele de similitudini reprezintă o bază materială pentru evaluarea textului. Mai departe, aceste rapoarte trebuie verificate de către persoane competente, care pot pune verdictul de plagiat. Existența Raportului de similitudini nu înseamnă că expertul nu mai trebuie să analizeze dacă există plagiat în teză. Acesta nu este un motiv de a transfera responsabilitatea de la expert la programul antiplagiat. Expertul, care trebuie să fie specialist în domeniul tezei, stabilește dacă similitudinea identificată este plagiat sau nu. Practica de a evita răspunderea în stabilirea verdictului privind plagiatul prin referire exclusivă la rezultatele obținute cu ajutorul sistemelor electronice este una păguboasă.

3) Nu este un instrument care ar identifica absolut toate similitudinile între o lucrare (teză) și alte texte scrise, adică există anumite limite despre care vor vorbi mai departe.

Deci, este eronată ideea că Raportul de similitudini este dovada plagiatului, pentru că similitudinea și plagiatul sunt lucruri diferite. Similitudinea este atunci când descoperim două texte sau idei asemănătoare, dar această asemănare o putem considera plagiat doar atunci când autorul care a preluat textul sau ideea le prezintă drept creații proprii. Pentru a evita situația de plagiat, autorul care a preluat textul trebuie să pună în ghilimele textul preluat și să citeze autorul original, astfel încât să fie posibilă identificarea precisă a sursei. Lipsa ghilimelelor care să marcheze textul preluat înseamnă plagiat, chiar dacă autorul original este citat.

IV. Ce ne indică cifrele din Raportul de similitudini?

La începutul Raportului de similitudini, generat de cel mai popular soft din Republica Moldova și pe care ANACEC îl acceptă ca Program antiplagiat (Sistemantiplagiat.ro), apar așa cifre:

Coeficientul de Similitudine 1 (CS1) arată ponderea din document a frazelor de 5 cuvinte sau mai lungi similare celor din alte surse. Este util în principal pentru a examina independența lingvistică a autorului. Este considerată suspicioasă (de către autorii programului) depășirea pragului de 50%.

Coeficientul de Similitudine 2 (CS2) arată ponderea din document a frazelor de 25 cuvinte sau mai lungi similare celor din alte surse. Este mai util pentr u detectarea preluărilor neautorizate, deoarece definește cu o acuratețe mai mare împrumuturile găsite în alte documente. Este considerată suspicioasă (de către autorii programului) depășirea pragului de 5%.

Indiferent de valoarea cifrelor generate de către program, trebuie să fie efectuată evaluarea de conținut a textului lucrării în raport cu rezultatele raportului de similitudini. Când însă cifrele depășesc limitele indicate, se recomandă o analiză mai detaliată a Raportului.

V. Există un prag de similitudini acceptat?

Mai multe universități din România și-au fixat praguri de similitudine acceptate sau praguri de alertă,care variază de la 5% până la 50% (nu însă la nivel național – Ministerul Educației, CNATDCU), însă aceste praguri nu înseamnă că o teză poate conține preluări din alte surse fără a fi citate corespunzător până la acest procent. Stabilirea unor praguri este datorată în mare parte confuziei între similitudine și plagiat. Există și multe instituții care nu și-au fixat așa praguri.

Instituțiile pot să-și stabilească un prag de similitudine acceptat, dar acesta nu are relevanță la stabilirea plagiatului, nu este un criteriu dacă există sau nu plagiat. Dacă pragul acceptat de instituție este, spre exemplu, 30%, iar Raportul de similitudini pentru o lucrare indică 29% asta nu înseamnă că lucrarea trebuie acceptată fără alte verificări și evaluări. Pragurile fixate nu reprezintă un procent de plagiat acceptat, ci un procent care alertează conducătorul / expertul cu privire la potențiale situații de plagiat.

Acest prag poate avea un rol doar în impunerea unui grad de originalitate pentru tezele de doctorat (limitarea preluării unor texte cu respectarea regulilor de citare). Oricum, trebuie să fim conștienți că gradul de originalitate al unei teze nu se stabilește printr-o decizie și nici nu se exprimă în procente. Totodată, poate exista un procent de similitudini mult sub pragul de similitudini acceptat de către o universitate, dar în lucrarea redactată cu cuvintele proprii să fie redate lucruri cunoscute, fără nicio noutate și originalitate.

Stabilirea unui coeficient de similitudine acceptat de către instituții și stabilirea automată a existenței plagiatului în baza depășirii acestui prag (fără analiza expertului) nu este argumentată, dar este periculoasă, deoarece un plagiator va modifica teza (pentru a camufla plagiatul) până o va aduce sub acest prag și va primi dovada respectării eticii.

VI. Un grad ridicat de similitudini ne indică prezența plagiatului?

Un grad ridicat de similitudini nu înseamnă neapărat, în mod automat, că avem de a face cu plagiat, dar este un motiv să analizăm mai atent raportul.

Similitudinile identificate de program pot include secvenţe de text care nu pot fi considerate plagiat:

– textul reprezintă un citat, marcat cu ghilimele, cu indicarea sursei în mod corespunzător;

În unele domenii acest material poate să fie mai mare ca volum. Spre ex., un autor e citat ca autoritate, pentru o formulare memorabilă, sau ca exemplu, pentru a i se analiza şi respinge formulările; o serie de fragmente pot fi reproduse ca material supus analizei, ca exemple preluate din textele-sursă etc..

– textul aparține aceluiași autor, fiind publicat anterior (or la baza tezei de doctorat stau publicațiile anterioare, care trebuie citate în teză);

– textul similar din altă sursă a fost publicat după publicarea textului autorului (în așa caz, preluarea e inversă, din lucrarea autorului, însă Raportul de similitudini nu poate stabili acest lucru);

– textul reprezintă „cunoaștere comună” (sau cunoaștere universală), care include informații factuale, cunoscute de marea majoritate a oamenilor, cum ar fi evenimentele istorice, referințele geografice, proverbele, folclorul popular etc. Spre ex., „Chișinău este capitala Republicii Moldova”;

Totuși, granița care desparte cunoașterea comună nu totdeauna este exactă și urmează să fie stabilită de către specialiști. Această cunoaștere nu poate fi extinsă asupra formulărilor interpretative asupra unor evenimente istorice, acte normative sau regularități științifice (atunci când formularea propozițiilor este identică cu cea din altă sursă – sursa respectivă trebuie citată). Interpretarea textelor normative este o operațiune intelectuală individuală prin conținut și prin modul de redactare. Sursa trebuie citată și atunci când se preiau fragmente masive dintr-o sursă de cunoaștere comună și acestea au o contribuție importantă la lucrarea proprie.

– textul specific pentru unele domenii științifice: formule fixe, standardizate, aproape invariabile ale demonstraţiilor ştiinţifice şi ale argumentării, sintagmele adesea lungi ale terminologiei de specialitate ș.a.;

– textul reprezintă denumiri de instituții sau fraze frecvent utilizate (de minim 5 cuvinte). De ex., Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educației și Cercetare sau fraze de tipul „după cum am menționat anterior”.

Un grad ridicat de similitudini poate să indice un nivel scăzut de originalitate. Chiar dacă sunt respectate regulile de citare textul prezentat poate să reprezinte o însăilare a citatelor, cu o contribuție redusă a doctorandului.

VII. Un grad scăzut de similitudini ne indică lipsa plagiatului?

Un grad scăzut de similitudini nu înseamnă neapărat, în mod automat, că nu există plagiat în teză, dar ne indică că nu e necesară analiza detaliată a Raportului (ci mai degrabă trebuie să ne concentrăm asupra conținutului tezei).

Sistemele antiplagiate au limite:

– compară textul tezei doar cu textele în format electronic la care au acces. Preluarea textului dintr-o sursă care nu există în format electronic riscă să nu fie detectată. La fel, dacă sursa originală este într-o bază de date cu acces restricționat, prin abonament etc., programul informatic nu va descoperi preluarea;

– traducerea textului dintr-o altă limbă, mai ales din una mai puțin cunoscută, e greu de detectat;

– modificarea textului preluat ar putea să „fenteze” programul antiplagiat (prin schimbarea conjuncțiilor, omiterea unor adjective, inversarea ordinii propoziţiilor).

Totodată, programele informatice nu pot stabili plagiatul de idei.

VIII. Cum se identifică „alterarea” textului?

Putem spune că este o luptă continuă între persoanele care dezvoltă sistemele informatice antiplagiat și cei care încearcă să evite descoperirea plagiatului. Imaginea de mai jos reflectă de fapt această luptă. Sistemul antiplagiat ne avertizează despre existența unor alterări a textelor care pot fi expresia unei tentative de evitare a plagiatului. Dacă este așa sau nu trebuie stabilit prin analiza textului, necesară mai ales dacă constatăm că volumul acestor alterări este mare.

IX. Ce ne indică listele generate de sistemul antiplagiat?

Listele generate sunt, probabil, cel mai util element al raportului, deoarece permit o analiză rapidă ale principalelor surse în care au fost găsite fragmente identice. Valorile din dreptul fiecărei surse indică procentele din documentul analizat care sunt identice cu fiecare sursă.

Prima listă este cu cele mai lungi fragmente identificate ca fiind similare: ele necesită o verificare atentă; dacă acest fel de fragmente există, ele trebuie găsite, prin folosirea linkului “arată în text” și trebuie verificat dacă sunt citate.

Următoarele liste sunt ale similitudinilor găsite în alte baze de date (RefBooks, o bază de date al Sistemuluianriplagiat.ro, sau baze de date ale unor instituții care utilizează programul, cu care face schimb sistemul).

Și la final este lista fragmentelor de text similare găsite în Acces deschis în Internet.

Este important că fiecare sursă din care a fost preluat are link, iar apăsând „arată în text” noi putem vedea unde se găsește acest text în teză și dacă este citat corespunzător. Desigur că trebuie verificate, în primul rând, fragmentele mai voluminoase preluate.

Fragmentele similare în textul tezei sunt marcate în raport cu diverse culori, în funcție de sursă. Culorile care apar în cuprinsul Raportului de Similitudine sunt: roșu, verde, cafeniu, mov.

X. Ce putem vedea într-un fragment analizat ?

Așadar, dacă coeficientul 2 este mare (fragmente de peste 25 cuvinte, acestea fiind însemnate în textul analizat cu litere îngroșate), dacă procentajul preluat dintr-o singură sursă este mare sau dacă există orice fel de bănuieli, vom analiza mai detaliat conținutul documentului, apăsând pe sintagma „arată în text” în dreptul fragmentelor care ne interesează. Va apărea o imagine ca cea de mai jos, textul fiind colorat în funcție de sursa din care a fost preluat. Atunci când facem click cu cursorul pe textul preluat din orice sursă, el se colorează în culoarea albastră, indicând caracteristici cantitative și sursa de unde a fost preluat. Fragmentul preluat care trezește bănuieli urmează să fie analizat dacă se încadrează în categoria Plagiat. În imaginea pe care o vedeți, fragmentul nu este în ghilimele, nu este citat, nu pare să fie cunoaștere comună sau fraze uzuale etc., așa că trebuie de văzut sursa de unde a fost preluat (făcând click), și dacă nu este o lucrare anterior publicată a autorului – acest fragment poate fi considerat plagiat.

Trebuie menționat că fragmentele preluate pot fi însemnate cu diferite nuanțe ale aceleași culori (de ex., roșu sau verde), ceea ce înseamnă că două sau mai multe fragmente au fost luate din aceeași sursă (aceeași culoare), însă în textul analizat le-a fost inversată ordinea.

Atunci când analizăm sursele de unde s-a preluat, este important de văzut dacă din ele au fost preluate fraze scurte împrăștiate pe întregul documentul analizat (în acest caz putem să le considerăm ca împrumuturi întâmplătoare), sau sunt fragmente lungi de text care sunt învecinate și separate doar prin fraze scurte (acest fel de situaţie va trezi bănuieli).

XI. Ce este Rezoluția cu privire la Raportul de similitudini?

Rezoluția cu privire la Raportul de similitudini reprezintă, de fapt, rezultatul analizei acestui raport, prin care expertul pune verdictul dacă există sau nu plagiat.

ANACEC a elaborat, la solicitarea mai multor persoane și instituții, un model de Rezoluție, care a fost transmis la instituții. Mai jos vedeți cum arată, iar el poate fi descărcat și în continuare de AICI.

Circulă mai multe opinii eronate despre plagiat, care vin în contradicţie cu modul de tratare a acestuia în codurile de etică acceptate la nivel internaţional. De aceea, în continuare voi aborda câteva din acestea.

XII. Există temei juridic pentru a stabili și pedepsi plagiatul?

Prima din opiniile ronate este că nu ar exista temei juridic pentru a stabili şi pedepsi plagiatul. Această părere este deseori susţinută prin referinţa la Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (nr. 139 din 02.07.2010), în care la art. 28 este stipulat că „Sunt permise fără consimţământul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii … utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare…”. Se argumentează că este dificil de stabilit ce volum ar trebui să aibă citatele reduse.

Dar, în acest caz, în primul rând, nu se citează prevederea legală până la capăt, care stipulează posibilitatea preluării textului „indicându-se sursa şi numele autorului” şi „folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific”.

În al doilea rând, plagiatul nu este acelaşi lucru cu încălcarea drepturilor de autor, chiar dacă deseori include şi acest delict. Dreptul de autor este o noţiune juridică, prin care se protejează şi reglementează creaţia. Stabilirea încălcării acestuia se face la plângerea titularului dreptului de autor. Plagiatul însă nu are nevoie de stabilirea acestuia în sălile de judecată, având relevanţă în mediul academic şi care ar trebui să se soldeze cu respingerea lucrării respective şi consecinţe morale. De exemplu, atunci când o persoană scrie pentru cineva o teză de doctorat la comandă şi îi transmite beneficiarului pentru a o susţine în vederea obţinerii titlului ştiinţific – nu putem vorbi despre încălcarea drepturilor celui care a elaborat lucrarea, deoarece prin transmiterea acesteia el a renunţat benevol la ele. Totuşi, cel care utilizează lucrarea a realizat un plagiat, deoarece prezintă acest produs drept creaţie proprie, cu obţinerea beneficiilor aferente – titlu ştiinţific.

Unele detalieri privind plagiatul sunt și în Codul de deontologie și etică profesională a personalului științific și științifico-didactic, care defineşte abaterile de la normele de bună conduită (4 fiind considerate cele mai grave) şi stabileşte sancţiuni. Definiția plagiatului din acest act este: expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstraţii, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode ştiinţifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menţiona acest lucru şi fără a face trimitere la sursele originale.

XIII. Poate exista plagiat dacă toate sursele sunt în bibliografie?

O opinie eronată este că „Autorul nu a încălcat reguli de bună conduită, deoarece toate sursele utilizate sunt indicate în bibliografie”. Nu poate fi acceptat în cazurile când acestea nu se regăsesc şi în conţinutul lucrării, deoarece elementele originale ale unei lucrări, cum ar fi ipoteze, interpretări, concepte, rezultate, concluzii etc., incluse într-o teză care e semnată de autor, sunt atribuite acestuia din urmă dacă nu există o referinţă clară în text la un alt autor (cu indicarea sursei, datelor de editare etc.). Pentru a fi considerate proprii nu este neapărat ca să fie incluse în text fraze care conţin sintagme „după părerea noastră”, „în urma studiului am stabilit”, „autorul consideră” etc.

XIV. Poate exista plagiat dacă fragmentele preluate includ citări?

O altă opinie este că dacă „Textul conţine citări ale fragmentelor preluate nu poate fi vorba de plagiat”. Chiar dacă sunt indicate referinţele în text, există probabilitatea să avem de a face cu fenomenul de plagiat. Acesta se realizează printr-o diversitate de metode, cum ar fi: plagiatul prin dezinformare – se indică o sursă inexistentă, lipseşte informaţia despre locul sursei, informaţie greşită despre sursă etc. pentru a nu se putea ajunge la sursă; plagiatul hibrid – se indică referinţele la unele fragmente preluate şi se omit la altele, care la rândul lor pot să fie cele originale sau parafrazate; plagiatul prin citare exagerată sau de tip agregat (însăilare de citate) – se respectă regulile de indicare a surselor utilizate, însă volumul preluărilor este mare, putând alcătui majoritatea unor paragrafe sau capitole, iar lucrarea să nu conțină ideile proprii, să nu aibă nicio contribuție originală și, deci, să nu aibă valoare științifică.

XV. Poate fi plagiat dacă textele comparate sunt diferite?

Uneori se spune că „Este creaţia proprie a autorului, deoarece textele comparate sunt diferite”. Nici în acest caz nu avem parte, neapărat, de un text original, deoarece plagiatul include nu doar preluare de texte, ci şi de idei. Poate fi un plagiat „mai fin”: reformularea textului din alte surse, parafrazarea ideilor sau argumentelor altor autori, inversarea unor paragrafe sau propoziții, întrepătrunderea dintre fragmentele de texte ale altor autori şi contribuţia proprie etc. Acest tip de plagiere este cunoscut drept plagiat prin parafrazare sau plagiat mascat, cu diferite variante – de tip „mozaical”, când se adună idei şi fraze din mai multe surse, uneori paragrafe întregi, rezultând un mozaic format din ideile şi cuvintele autorului și a altora, uneori acestea potrivindu-se (plagiat prin mixare), iar alteori, când sunt amestecate fragmente mai mari preluate, acestea nu prea se potrivesc, textul nu are cursivitate sau logică (plagiat prin confuzie). Mai mult, chiar preluarea unor idei din discuţii dintre colegi sau din citirea unui manuscris nepublicat sunt atribuite la plagiat.

XVI. Ce tipuri de plagiat în general există ?

Iată una din multe clasificări existente:

Sursa: Turnitin . The Plagiarism Spectrum

XVII. Cum mai putem detecta plagiatul?

Cel mai bun sistem antiplagiat este.. expertul (conducătorul de doctorat, profesorul etc.), pentru că el știe teoriile existente, nivelul de cunoaștere într-un anumit domeniu și poate stabili când ideile nu îi aparțin autorului sau când folosește un limbaj care îl depășește.

Iată la ce indicii (că lucrarea ar putea să nu fie originală) ar trebui să atragă atenția expertul:

– incompatibilitatea lucrării cu nivelul de competență profesională și lingvistică a autorului lucrării, spre exemplu modalitatea de redactare a textului diferă de maniera de exprimare a autorului;

– lucrarea nu respectă tematica, obiectivele, metodologia și structura anunțate, inclusiv poate fi o succesiune ciudată sau ilogică a subcapitolelor;

– rupturi stilistice şi de coerenţă din text, inclusiv stiluri diferite de exprimare, de la unele tehnice la unele extrem de simple, de la fraze prost redactate la formulări perfecte, profunde; alternarea modalității în care autorul se referă la el însuși, de la persoana I-a singular la persoana I-a plural; alternarea modalităților de citare în interiorul unui capitol sau subcapitol sau stiluri diferite de citare de la un capitol la altul; alternarea modalităților de scriere a autorilor, lucrărilor sau anului incluse în bibliografie (diferite stiluri);

– comiterea unor greșeli neuzuale, precum scrierea unor cuvinte, o topică ciudată, calcuri rusești sau englezești, care poate indica traducerea dintr-o limbă străină a unui pasaj cu ajutorul Google Translate;

– existența în text a mai multor tipuri de caractere (de exemplu, Times New Roman, Arial etc.) sau a mărimii caracterelor;

– lipsa totală a referințelor bibliografice în unele subcapitole sau capitole;

– folosirea unor surse bibliografice mult prea vechi în raport cu data la care a fost scrisă lucrarea;

– greșeli de atribuire a unor surse, cum ar fi indicarea în mod greșit a unui autor în bibliografia lucrării;

– greșeli în transcrierea numelor unor autori sau lucrări, ieșirea unei surse bibliografice din ordinea alfabetică în care sunt puse restul surselor.

XVIII. Există un prag de plagiat acceptabil?

După ce a fost stabilit plagiatul în urma examinării Raportului de similitudini sau în urma examinării tezei, apare întrebarea ce facem mai departe, există un prag de plagiat acceptabil?

Răspunsul este univoc: nu poate fi stabilit și acceptat un prag de plagiat. Preluarea unor texte fără a se face referinţe la textele sursă, indiferent de volum (chiar și un singur paragraf sau o singură pagină), sunt apreciate în codurile de etică drept plagiat. Mai ales că ideile plagiate sunt mai importante decât numărul de cuvinte preluate. Concluzia analizei unei lucrări nu decurge din ”suma aritmetică” a părților sau componentelor conforme și a celor neconforme cu deontologia științifică în cadrul lucrării evaluate.

Stabilirea unei limite convenționale de text care poate fi plagiat este complet contraproductivă din punct de vedere academic și poate avea consecințe negative asupra mediului academic. Nu cred că, în mod normal, cineva ar accepta o cotă de furt, or plagiatul este un furt intelectual.

Volumul plagiatului are importanță doar pentru stabilirea sancțiunii, chiar dacă nu este unicul criteriu.

XIX. Care sunt și de ce depind consecințele plagiatului?

Stabilirea plagiatului trebuie să conducă, în mod logic, la sancționarea celor care l-au admis, dar nu poate fi pus pe același cântar toate tipurile de plagiat, mai ales că există opinia (J.L.Hennig „Apologia plagiatului”) că toată lumea a plagiat, mai devreme sau mai târziu (se referă mai ales la idei, deoarece nu putem fi absolut originali, fiind influenţaţi de tot ce am citit şi auzit, „un text nu este altceva decât amprenta altui text și uneori autorul singur nu-și dă seama unde e limita între ideea lui și cele citite). E necesar să evităm exagerările de orice fel (spre ex., pentru o frază-două plagiată din analiza literaturii să anulăm titlul științific sau, la cealaltă extremă, să trecem cu vederea, fără a exista consecințe, pentru plagierea unor concluzii ale lucrării).

Severitatea sancționării plagiatului trebuie să fie proporțională gravității acestuia, care depinde de:

Intenționalitate: a plagiat intenționat, a încercat să ascundă furtul (parafrazare, plagiat mozaical, hibrid) sau a plagiat din cauza necunoașterii regulilor de citare, neînțelegerea ideii de proprietate intelectuală, din cauza unor erori de redactare.

Volum: a plagiat o pondere mai mare sau mai mică de material, inclusiv cuvinte, paragrafe, pagini, tabele, grafice.

Elementele preluate: a preluat idei originale, modele, paradigme etc. fără recunoașterea sursei sau a preluat o interpretare a unui eveniment, a unui fenomen, a unei lucrări.

Localizare în text: ideile/textul preluat se regăsesc în introducere, concluzii, recomandări și alte părți destinate contribuțiilor autorului sau în alte secțiuni (ex. materiale și metode).

Istoricul autorului: plagiatul se manifestă prima oară sau poartă un caracter repetitiv în seria lucrărilor semnate de autor.

Contextul: textul plagiat este folosit pentru recunoaștere și recompensă (cazul tezelor de doctorat) sau pentru informare, în scopuri didactice, în elaborarea unui act etc.

Plagiat mai puţin grav: utilizarea greşită şi involuntară a materialelor, citatelor, utilizarea excesivă a surselor, plagierea unei părţi foarte mici din lucrare, care nu este determinantă pentru valoarea lucrării şi nu se referă la elementele originale ale acesteia;

Plagiat grav: fragmente mari plagiate, plagiatul cuvânt cu cuvânt, plagiatul din surse care nu sunt indicate în bibliografie, modalități diverse de ascundere a plagiatului; repetarea frecventă a tipurilor minore de plagiat.

Ideea este că sancționare trebuie să fie indiferent de elementele de mai sus (trebuie să reacționăm la aceasta), care doar determină tipul de sancționare, care poate fi de la atragerea atenției candidatului, avertizarea/atenționarea conducătorului științific, a seminarului, a Comisiei de doctorat, respingerea lucrării cu posibilitatea reluării examinării după refacerea acesteia, respingerea lucrării fără dreptul a o mai susține ș.a.

XX. Unde se poate găsi mai multă informație?

ALLEA. The European Code of Conduct for Research Integrity (ALLEA Ed.). Berlin: ALL European Academies, 2017.

ANACEC. Codul de Etică și deontologie profesională a personalului științific și științifico-didactic. Decizia Consiliului de conducere al ANACEC nr. 7 din 18.12.2018

CNECSDTI. Ghid pentru identificarea plagiatului în lucrările științifice. Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI). București. 2017

Sistemantiplagiat.ro. Ghid de interpretare a Raportului de Similitudine Sistemantiplagiat.ro

ȘERCAN, Emilia. Deontologie academică: ghid practic. Bucureşti: Editura Universităţii din Bucureşti, 2017

Gheorghe Cuciureanu