Programul național în domeniile cercetării și inovării pentru anii 2020-2023, aprobat în ședința Guvernului din 1 august 2019, prevede reducerea finanțării științei în Republica Moldova în următorii 4 ani.
Conform Programului aprobat, sursele financiare din bugetul național pentru activități de cercetare și inovare vor fi distribuite în două moduri: pentru proiecte din domeniile cercetării și inovării (finanțare competitivă) și pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii de cercetare (finanțare instituțională), după cum urmează:
| Anul | Proiecte, mil.lei | Infrastructură, mil.lei | Total CI, mil.lei | Ponderea finanțării CI din PIB, % |
| 2020 | 256,3 | 118,1 | 374,4 | 0,197 |
| 2021 | 276,6 | 96,2 | 372,8 | 0,196 |
| 2022 | 288,9 | 71,1 | 360 | 0,189 |
| 2023 | 309,5 | 50,4 | 359,9 | 0,189 |
Notă: Calcularea ponderii finanțării cercetării-inovării (CI) în Produsul Intern Brut (PIB) a fost efectuată de autor luând valoarea PIB-ului pe anul 2018 (190 miliarde lei, conform Biroului Național de Statistică – BNS).
După cum vedem, Programul prevede o reducere a finanțării activităților de cercetare și inovare în cei 4 ani cu circa 50 milioane lei! Este greu de înțeles această decizie în condițiile în care una din problemele Republicii Moldova, indicate la pct.15 al Programului este „2) finanțarea insuficientă a sistemului de cercetare și inovare”, după ce anterior a fost menționat, la pct.6, că „cheltuielile pentru cercetare și inovare per capita însumează aproximativ 6.6 euro, de 80 de ori mai puțin decît media Uniunii Europene” și că „În aceste condiții de finanțare e greu să concepem o traiectorie de dezvoltare accelerată a domeniului și raliere la obiectivele țintă europene de finanțare a cercetării și inovării” (!). Având în vedere că prin aprobarea programului s-a urmărit „unificarea într-un singur document de politici a aspectelor ce țin de domeniile cercetării și inovării din Republica Moldova” (conform Notei informative la proiect), deci inclusiv a celor financiare, deducem că aceasta este suma pe care poate miza comunitatea științifică și ea reflectă politica oficială a statului în acest domeniu. Finanțele care vor fi alocate cercetării-inovării sunt extrem de reduse și în valori relative, reprezentând mai puțin de 0,2% din PIB (în anul 2018 cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare au fost, conform BNS, de 484,5 mil.lei, ceea ce constituie 0,255% din PIB). Aceste valori ar fi și mai mici daca am lua în calcul prognozele de creștere a PIB-ului (de circa 3,8%, conform Ministerului Economiei, confirmate în linii mari de FMI și Banca Mondială) și datele pentru primul trimestru al anului 2019 (4,4%, conform datelor BNS).
Chiar dacă suntem conștienți și admitem că aceste valori ale finanțării științei nu sunt finale și că vor mai fi finanțări a cercetării în sectorul privat (circa 10% în anul 2018), din surse externe, a unor acțiuni administrative etc., oricum, extrapolând tendințele existente, putem afirma că ponderea finanțării științei din PIB în mod normal nu va depăși valoarea 0,25% și doar într-un scenariu foarte optimist poate ajunge la 0,3% în următoarea perioadă. Un asemenea nivel de finanțare ar fi catastrofal pentru știința din Republica Moldova, apropiindu-se de cel mai jos nivel de finanțare a cercetării naționale, din perioada crizei financiare din 1998-1999. Atunci însă potențialul uman existent era mult mai viguros (cu o medie de vârsta mai redusă), așa că s-a reușit conservarea unor școli științifice. ACUM însă consecințele pot fi dezastruoase.
De această părere sunt și experții Uniunii Europene care au făcut o analiză a sistemului de cercetare-dezvoltare a Republicii Moldova în anul 2016, atunci când ponderea finanțării cercetării-dezvoltării din PIB era de 0,4% în Republica Moldova. Iată doar câteva concluzii din acest studiu: „Grupul (de experți – n.n.) ar dori să sublinieze acest lucru: reformele propuse pot funcționa în practică doar dacă sunt însoțite de o finanțare adecvată, pentru a permite Moldovei să-și valorifice cât mai mult capacitatea de cunoaștere pentru o creștere economică durabilă. Grupul propune ca țara să-și mărească treptat volumul cercetării și dezvoltării, pentru a ajunge la nivelul anului 2007 (0,7% – n.n.) cât mai repede posibil, iar nivelul actual de 0,40% este considerat un minim absolut. Deși această creștere nu este considerată optimă și este cu mult sub obiectivul național de 1% până în 2020, aceasta ar fi percepută ca transmiterea semnalului potrivit în ceea ce privește angajamentul politic față de reformele propuse. Situația actuală a investițiilor constituie cel mai jos punct de referință și, din punctul de vedere al Grupului, este obligatorie o intervenție pozitivă care să sprijine reformele necesare.” „Grupul recunoaște necesitatea majorării cheltuielilor de cercetare și inovare ca o necesitate capitală pentru dezvoltarea țării. Implementarea reformelor propuse de grup poate funcționa în practică doar dacă aceste reforme sunt însoțite de o finanțare adecvată.” La pag.22 al studiului, discutând despre abandonarea obiectivului de a crește finanțarea cercetării până la 1% din PIB sau chiar de reducere a finanțării, se menționează că „Potrivit grupului, o astfel de dezvoltare ar fi catastrofală, în special dacă sunt prevăzute reforme, deoarece acestea vor necesita investiții suplimentare pentru a maximiza impactul implementării lor de succes.”
Autorii Programului Național menționează în Nota informativă că „documentul propus este în concordanță … cu recomandările exercițiului de evaluare a sistemului de cercetare și inovare din Republica Moldova…” la care fac referință mai sus. Însă una din aceste recomandări este următoarea: „Recomandarea 10: Moldova ar trebui să-și consolideze potențialul economic prin creșterea treptată a investițiilor sale în cercetare-dezvoltare pentru a atinge nivelul anului 2007 cât mai rapid. Reformele ambițioase propuse de grup pentru a spori calitatea și performanța sistemului de cercetare-dezvoltare din Moldova și impactul său asupra economiei nu pot fi implementate în mod eficient fără un astfel de angajament de către guvern pentru investiții susținute. Grupul insistă asupra faptului că o astfel de creștere treptată a cheltuielilor în cercetare-dezvoltare este obligatorie, nu numai datorită nivelului actual scăzut de finanțare, ci și ca măsură de însoțire a reformei sistemului. Doar creșterea beneficiarilor unui buget atât de limitat nu poate decât să descurajeze și să diminueze în continuare personalul de cercetare și capacitățile țării.”
Ca să ne dăm seama cât se propune de a investi în Republica Moldova în cercetare în următoarea perioadă, în valori relative (că în valori absolute alocăm mai puțin decât unele centre de cercetare importante), vom menționa că în anul 2018 în lume s-a cheltuit pentru cercetare-dezvoltare 2,228% din PIB. În Uniunea Europeană ținta propusă este de 3% din PIB. Mai jos puteți vedea care este finanțarea cercetării în unele țări, în valori relative.
Cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare ca pondere în PIB (%) în anul 2018 (sau ultimul an disponibil)
O altă problemă ce ține de finanțarea cercetării în Republica Moldova ține de finanțarea instituțională acordată pentru menținerea și dezvoltarea infrastructurii, care se propune să fie conform Programului Național, de doar 35% în 2020 și să scadă cu câte 5% în fiecare an următor. Și această decizie este greu de înțeles în condițiile în care una din problemele sistemului național de cercetare, indicată la pct.15 al Programului este „5) baza materială învechită”, iar la p.20 se menționează că „Investițiile actuale în dezvoltarea infrastructurii de cercetare și inovare sunt net inferioare necesităților”. Prin implementarea acestei decizii am ajunge la cea mai redusă pondere a finanțării instituționale în Europa, acolo unde ea este considerată foarte importantă pentru a asigura o bază stabilă pentru cercetări și sustenabilitatea instituţiilor, finanţarea proiectelor de lungă durată şi a cercetărilor mai puţin atractive din punct de vedere economic, a permite un nivel adecvat de autonomie în selectarea temelor de cercetare ș.a.
În legătură cu acest aspect, Grupul de experți europeni la fel a înaintat o recomandare: „Recomandarea 9. Creșterea ponderii finanțării competitive pentru cercetare-dezvoltare: Ponderea finanțării competitive în bugetul general de cercetare-dezvoltare ar trebui să crească ca mijloc de stimulare a concurenței și de recompensare a celor mai promițătoare propuneri și echipe de cercetare. Cu toate acestea, o astfel de creștere a finanțării concurențiale ar trebui să se bazeze în mod prioritar pe fonduri suplimentare care trebuie alocate cercetării și dezvoltării și nu printr-o reducere a părții instituționale a bugetului, care va afecta în mod negativ baza științei și capacitățile generale de cercetare și dezvoltare ale țării”.
În general, prin prevederile ce se referă la finanțare, va fi greu de respectat cel puțin două principii puse la baza propunerilor Grupului de experți europeni: 1) reformele nu ar trebui să creeze riscul deteriorării capitalului fizic, intelectual și uman existent în prezent în sistemul de cercetare și inovare al Republicii Moldova, construit în perioade de muncă asiduă și cu dificultăți și 2) capacitatea de resurse umane a Republicii Moldova este un atu vital al națiunii; salariile decente, oportunitățile de carieră și condițiile de muncă favorabile pentru cercetători sunt esențiale pentru a evita migrația valorilor și epuizarea progresivă a activelor sale intelectuale. Menționăm că toate propunerile experților europeni abordează deficiențele structurale ale sistemului și se bazează pe punctele forte existente și potențiale, utilizând bunele practici aplicate în statele membre ale UE.
Având în vedere că au fost identificate și alte probleme esențiale legate de coerența și realismul Programului național, ceea ce ne permite să afirmăm că nu este foarte clar ce se dorește și, mai ales, nu se cunoaște decât aproximativ cum se pot atinge obiectivele propuse, este greu să ne așteptăm la dezvoltarea sau cel puțin la menținerea capacităților existente în cercetarea-dezvoltarea din Republica Moldova în următorii 4 ani.
Gheorghe Cuciureanu 
0 Răspunsuri to “Programul Național în domeniile cercetării și inovării 2020-2023 poate „duce de râpă” știința din Republica Moldova”