Fără titlu… pe urma unei dezbateri

Câteva gânduri nocturne, neordonate,  în urma impresiilor de la dezbaterea de ieri despre cum confirmăm titlurile științifice:

  • O dezbatere vie, care reflectă starea din mediul academic; totuşi , contrar opiniei generale, unii reprezentanţi ai ştiinţelor socioumane înţeleg mai bine necesitatea integrării în spaţiul academic internaţional decât cei din științele exacte și ale naturii;
  • Persoane competente, bine intenționate, dar unele, probabil în virtutea funcției sau din conformism, promotoare a „relaxării” cerinţelor şi a „specificului naţional”;
  • Cei cu schimbările … în minoritate, cum era și de așteptat, ceea ce arată încă o dată necesitatea schimbării de tip „expert” 🙂 ;
  • Reducem cerințele / standardele pentru că suntem subfinanțați. Am fi oare de acord, spre exemplu, ca copilul nostru să poată citi doar pe silabe după absolvirea clasei primare pe motiv că învățătoarea este remunerată prea puțin?
  • Referire la opiniile unor anonimi din mediul academic ca tehnică de manipulare (nu că ar fi unica tehnică utilizată). Ca să fac comparaţie cu o situaţie similară foarte des invocată: oare am fi de acord ca denumirea limbii române în constituţie să fie indicată aşa cum, spre exemplu, ar prefera locuitorii unui sat din Găgăuzia?
  • Autonomia universitară că scuză universală şi ca scop în sine.  Personal aş fi de acord ca orice universitate din Republica Moldova care intră în primele 1000 din lume (după principalele rating-uri) să nu mai fie nevoită să solicite confirmarea titlulurilor ştiinţifice conferite de ea. Altfel, rezultă doar drepturi.. fără responsabilităţi;
  • Toți cu intenții bune, cu grija pentru doctorand, pentru universitate, dar… iese ca întotdeauna 🙂
  • Ciclul pentru masificarea (cu preţul reducerii calităţii) în conferirea titlurilor ştiinţifice în Republica Moldova e pe cale să devină complet: după ce a fost „curăţit drumul” … la acordarea dreptului de organizare a doctoratului, abilitarea cu drept de conducător de doctorat, conferirea titlurilor, acum a venit rândul şi ultimului element – confirmarea titlurilor.

Fără o concluzie univocă, urmează.. partea a doua a dezbaterii 🙂

Totuşi, e simpatică această descriere a schimbării de tip „dezbatere”, făcută de Daniel Funeriu:

Schimbarea de tip „dezbatere” presupune, in mare, ca politicul si reprezentantii sistemului care trebuie schimbat sa fie elementele cheie pentru gasirea solutiilor. Acest tip de schimbare are trei mari dezavantaje:

  1. schimbarile radicale nu au cum sa vina din partea celor care SUNT sistemul
  2. centrii de putere ai sistemului de schimbat au parghii multiple, consolidate in timp, prin care orienteaza orice dezbatere prin locotenenti vocali si interesati, lasand impresia necunoscatorilor ca negrul e alb si albul e negru: spus direct, castiga cine urla mai tare
  3. orice astfel de schimbare este lenta.
Exista un singur avantaj: schimbarea prin „dezbatere”, atat cat este ea, nu da nastere la turbulente majore. Initiatorii ei vor avea oricand raspunsul: „nu eu am decis, asa s-a cerut”. „
Publicitate

0 Răspunsuri to “Fără titlu… pe urma unei dezbateri”



  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s




Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art.19):

Oricine are dreptul la opinie şi la exprimare deschisă. Acest drept include libertatea de a promova o opinie fără niciun fel de îngrădire şi de a căuta, a primi şi a comunica informaţii şi idei prin orice mijloace şi fără niciun fel de constrângere.

Introduceti adresa Dvs. de email pentru a primi notificari despre noile postari

Categorii


%d blogeri au apreciat: