Provocări pentru studiile doctorale din Republica Moldova

sursa: https://www.cardintegrity.com

Bazându-mă pe studiile mele anterioare (inclusiv ce ţin de provocările pentru ciclul III al învăţământului superior) şi pe monitorizarea evoluţiei doctoratului în Republica Moldova în anul 2017, am formulat opt provocări pentru studiile doctorale:

1. Atractivitatea studiilor doctorale. Doctoratul nu este popular printre tinerii talentaţi, dovadă în acest sens constituind numărul mic al acestora comparativ cu alte state, creşterea vârstei medii a doctoranzilor înmatriculaţi, lipsa acoperirii unor locuri bugetare la doctorat. Republica Moldova se situează pe ultimele locuri în Europa după indicatorii relevanţi ai pregătirii resurselor umane, depăşind doar câteva ţări mici balcanice. Atât numărul doctoranzilor la 100 mii locuitori, cât şi numărul titlurilor ştiinţifice conferite anual la 100 mii locuitori este de 3-5 ori mai mic decât în majoritatea statelor UE. Numărul doctoranzilor înmatriculaţi anual nu a scăzut în ultima perioadă doar datorită anumitor cerinţe normative introduse şi specificului susţinerii tezelor în anumite domenii (instituţii), care au atras noi doctoranzi, şi nu unor strategii de dezvoltare a potenţialului uman. Lipsa atractivităţii studiilor este legată de condiţiile relativ nefavorabile a cercetătorilor din Republica Moldova în comparaţie cu cele din ţări puternic dezvoltate: asigurarea financiară şi cu echipament, infrastructura de cercetare, accesul la baze de date, mediul academic şi asigurarea meritocraţiei, posibilitatea avansării în carieră şi de a fi în contact cu ştiinţa de vârf, calitatea vieţii şi situaţia social-economică. Subfinanţarea se manifestă prin alocarea anuală de la stat a până la 15 mii lei per doctorand, bursă de 1050-1205 lei, lipsa sau insuficienţa alocaţiilor pentru stagii, participări la evenimente ştiinţifice, procurare/abonare la resurse informaţionale, achiziţionare echipament.

Deşi printre factorii determinanţi ai Planurilor de admitere la doctorat Ministerul Educaţiei menţionează „necesarul de cadre de pe piața muncii din Republica Moldova, raportat la situația economică a țării, dar și la condiția actuală a învățământului superior”, „necesitatea intensificării cercetărilor în domeniile științifice necesare dezvoltării socio-economice a țării” sau chiar „viziunea strategică de dezvoltare a Republicii Moldova”, se constată o reducere a proporţiei doctoranzilor în domenii în care există capacităţi ştiinţifice şi recunoaştere internaţională (ştiinţe ale naturii), care pot contribui la o relansare economică (ştiinţe inginereşti şi tehnologii) sau care asigură o bună parte din ocuparea forţei de muncă şi din venituri de la exportul producţiei (ştiinţe agricole). Astfel, în cele mai competitive domenii ale ştiinţei (ştiinţe fizico-matematice, tehnică, chimie, biologie), care publică aproape ¾ din articolele cercetătorilor moldoveni incluse în baza de date SCOPUS sunt alocate 1/3 din locurile la doctorat finanţate de la bugetul de stat şi sunt conferite sub ¼ din titlurile ştiinţifice. Domeniilor în care se susţin cele mai multe teze (medicina, economia, dreptul şi pedagogia) – aproape 3/5 din total, li se alocă peste 1/3 din locurile finanţate de la bugetul de stat, dar ele contribuie cu doar 5% din articolele cercetătorilor moldoveni recunoscute la nivel internaţional.

Totodată, doctoranzii înmatriculaţi la zi constituie circa 1/3 din total, iar tendinţa este de reducere a proporţiei acestora, din cauză că bursa doctorandului în ultima perioadă nu a crescut în raport cu coşul minim de consum, astfel că  doctoranzii sunt nevoiţi să lucreze în paralel cu efectuarea studiilor, pentru a se întreţine. Toate acestea pot conduce la imposibilitatea atragerii tinerilor talente în studiile doctorale în situaţia unor condiţii mai avantajoase în alte sectoare ale economiei / peste hotare; neasigurarea regenerării potenţialului ştiinţific naţional; pregătire insuficientă a cadrelor în domenii ştiinţifice competitive şi în domenii importante pentru dezvoltarea economică şi socială a ţării; schimbarea profilului şi a specializării ştiinţei naţionale spre modele mai puţin caracteristice ţărilor dezvoltate.

2. Menținerea și îmbunătățirea calității tezelor de doctorat. Calitatea tezelor de doctorat va depinde în perioada următoare de capacitatea de depăşire a problemelor caracteristice unei comunităţi mici, in care nu funcţionează factorul reputaţional, şi a modului de implementare a noii metodologii de susţinere a tezelor de doctorat.

În prezent se atestă astfel de aspecte negative în evaluarea tezelor: concentrarea luării deciziilor în grupuri restrânse de persoane, prin numirea aceloraşi persoane în diferite Consilii ştiinţifice specializate (CŞS), indiferent de tematica tezei, doar bazându-se pe tradiţie, reputaţie locală sau titluri deţinute; existenţa unor prevederi ambigui şi contradictorii în metodologiile pentru evaluare; formalism excesiv la stabilirea componenţei unor CŞS, care fac ca tezele interdisciplinare, multidisciplinare sau la specialităţi noi pentru Republica Moldova sunt mai dificil de susţinut; participarea membrilor CŞS şi a referenţilor la evaluări repetate a aceloraşi teze, întrucât deseori ei sunt şi membri ai seminarelor de profil, a comisiilor de experţi CNAA sau a unităţii primare de cercetare; conflicte de interese şi încălcarea normelor de bună conduită. În acest context, este important ca la selectarea experţilor să se ţină seama de performanța/competența științifică (prioritar publicaţii recunoscute internaţional, antrenare ca expert şi stagii peste hotare, participare în proiecte internaţionale) şi integritatea profesională (reputaţie, respectarea practicilor de bună conduită) a acestora.

Trecerea la organizarea doctoratului de către universităţi prin aplicarea aceloraşi mecanisme ca şi la celelalte două cicluri ale învăţământului superior conţine şi riscurile la care au fost supuse studiile de licenţă şi masterat. Una din tendinţele învăţământului superior din Republica Moldova a fost „masificarea” studiilor în detrimentul calităţii. Motive au fost mai multe, iar universităţile au ales să valorifice acest fenomen pentru acoperirea costurilor de funcţionare şi dezvoltare, prin atragerea unui număr tot mai mare de studenţi cu taxă. Există acest risc şi în cazul doctoratului, mai ales că odată cu acordarea unei mai mari autonomii financiare universităţilor, finanţarea acestora de la bugetul de stat se reduce. Transformarea doctoratului într-un ciclu obişnuit de învăţământ poate conduce la reducerea calităţii studiilor doctorale, ceea ce va cauza dificultatea pentru doctoranzi de a se integra ulterior în mediul ştiinţific sau de a se angaja în alte sectoare.

3. Combaterea plagiatului și a altor fraude științifice. Este un element critic pentru studiile doctorale din Republica Moldova deorece în prezent are loc tolerarea conflictelor de interese / fraudelor ştiinţifice, determinată de mărimea redusă a comunităţii ştiinţifice, numărul limitat de specialişti pe profiluri ştiinţifice şi de neglijarea factorului reputaţional în Republica Moldova; existența unor domenii / specialități științifice în care tezele se susțin „mai uşor” – acceptarea tezelor plagiate, scrise de alţi autori, fără noutate ştiinţifică, desemnarea în comisiile de susţinere a tezelor de doctorat a unui cerc restrâns de persoane „comode”, marginalizarea persoanelor cu opinii critice; eficienţa redusă a sistemului de evaluare a tezelor, în special în domeniile în care a crescut semnificativ numărul titlurilor ştiinţifice conferite în ultimele două decenii; lipsa unei mase critice de cercetători / factori de decizie care ar dori schimbarea radicală a situaţiei. Astfel, domeniile ştiinţifice care au tradiţii de cercetare şi şcoli formate pe parcursul a mai multor decenii (ex., fizica, matematica, chimia) păstrează standarde mai înalte de calitate şi se raportează în evaluări la cercetările care se efectuează în comunităţile ştiinţifice avansate, iar în domeniile cu o creştere rapidă a numărului de persoane cu grad ştiinţific în perioada funcţionării sistemului naţional de atestare a cadrelor (ex., drept, economie, pedagogie), în care  se pare că nu există o comunitate puternică de experţi, decalajele faţă de nivelul cercetărilor din centrele mondiale de excelenţă este mai mare, fiind mai frecvente cazurile de abateri de la normele de bună conduită în cercetare-dezvoltare.

Noile reglementări în domeniul doctoratului prevăd posibilitatea anulării deciziei de conferire a titlului ştiinţific în cazul nerespectării eticii profesionale, inclusiv a constatării plagiatului, indiferent de data constatării încălcării săvârşite, ceea ce este un pas înainte faţă de reglementările precedente, care stipulau această posibilitate doar printr-o decizie judecătorească. Este prevăzută, însă, şi participarea conducătorului de doctorat la susţinerea tezei în calitate de membru al Comisiei de doctorat, ceea ce reprezintă un evident conflict de interese în condiţiile Republicii Moldova. Acordarea unor atribuţii sporite universităţilor de asemenea comportă un risc de fraude ştiinţifice, legate de dependenţa universităţilor de doctoranzii cu taxă.

Continuarea tolerării conflictelor de interese şi a fraudelor ştiinţifice poate conduce la distorsionarea valorilor şi consolidarea mediocrităţii, ceea ce poate duce la emigrarea din sistem a celor performanţi şi oneşti şi degradarea mediului academic, cu consecinţe nefaste asupra modului de guvernare în Republica Moldova.

4. Asigurarea unui management adecvat a sistemului național de pregătire a cadrelor științifice. Schimbările din domeniul doctoratului presupun aprobarea de noi acte şi abrogarea concomitentă a celor anterioare, care însă nu sunt totdeauna însoţite de stipularea unor mecanisme clare de trecere de la vechiul la noul mod de organizare a doctoratului (ex., doctoratul profesional) sau acestea sunt elaborate cu mare întârziere; timpul prevăzut pentru elaborarea metodologiilor şi altei documentaţii la nivel naţional şi instituţional este deseori redus; nu se iau în consideraţie întotdeauna bunele practici internaţionale şi situaţia reală din Republica Moldova (ex., nu sunt clare perspectivele de viitor a celor circa 3 mii persoane care în prezent pregătesc teza de doctorat fără a avea statut de doctorand); unele prevederi noi contravin actelor de nivel superior, iar altele sunt contradictorii; sunt slab luate în consideraţie în elaborarea noilor acte propunerile şi experienţa CNAA şi ale altor actori din sistem. Astfel, procedurile de admitere au devenit mai complicate şi mai puţin clare. Ele prevăd organizarea tocmai a 3 competiţii pentru granturile doctorale: în cadrul şcolii doctorale – la nivel naţional (între şcoli doctorale sau între instituţii) – în cadrul şcolii doctorale / instituţiei, iar de aici rezultă alte multiple neclarităţi. Spre ex., de ce în cadrul şcolii doctorale / instituţiei să organizezi de două ori concursul – o dată până a trimite propuneri la competiţia naţională şi o dată după ce a fost organizată competiţia naţională? Dacă Ministerul Educaţiei evaluează proiectele ştiinţifice după criterii conforme cu bunele practici internaţionale şi de către experţi recunoscuţi internaţional şi stabileşte în baza lor granturile – care e rostul unei a doua competiţii interne? Ea va fi mai obiectivă decât cea făcută de aceşti experţi şi după astfel de criterii? Se pare ca această a două competiţie poate fi o sursă de conflicte şi de aplicare a criteriilor non-ştiinţifice.

Această provocare rezultă şi din faptul că deseori luarea deciziilor în domeniu revine entităţilor care nu au suficientă experienţă sau cunoaştere a bunelor practici naţionale şi internaţionale. Un exemplu elocvent de asumare excesivă şi inadecvată a atribuţiilor este abilitarea persoanelor cu drept de conducător de doctorat, funcţie asumată anterior de minister contrar bunelor practici internaţionale (fără a avea standarde şi fără a dispune de comisii de experţi pentru evaluare), dar care în practică a rămas prerogativa CNAA.

Administrarea studiilor doctorale fără a lua în considerare bunele practici internaţionale (sau introducerea mecanică a acestora) şi fără a asigura o trecere coerentă, fără perturbări la noua modalitate de desfăşurare a studiilor şi de susţinere a tezelor de doctorat are potenţial de a crea adversitate la reforme în comunitatea academică şi de a reduce atractivitatea studiilor doctorale. Calitatea redusă a standardelor şi mecanismelor propuse pot conduce la subiectivism şi conflicte de interese, cu repercusiuni asupra performanţelor sistemului de pregătire a cadrelor prin doctorat.

5. Conceperea studiilor doctorale pentru doctorand. Chiar dacă gradul ştiinţific este conferit în continuare în urma prezentării unei cercetări riguroase, sub formă de teză, drept rezultat principal al studiilor doctorale este recunoscut în prezent în lume absolventul de doctorat – o persoană care a dobândit anumite competenţe şi mod de gândire ca urmare a învăţării prin cercetare. Deoarece doar o mică parte din deţinătorii de grad ştiinţific urmează o carieră tradiţională în cercetare, devin relevante competenţele obţinute în procesul de soluţionare a problemelor intelectuale şi practice ale proiectului de cercetare: creativitatea, calităţile de lider, rigoarea şi capacitatea de a face faţă diferitor tipuri de provocări.

În Republica Moldova însă studiile doctorale nu întotdeauna conduc la obţinerea competenţelor menţionate mai sus, deoarece: există mai puţine posibilităţi de stagiere în alte sectoare / peste hotare; doctorandul este nevoit să limiteze timpul de cercetare, inclusiv din cauza diferitor formalităţi, activităţi birocratice, cursuri obligatorii; efectiv nu există posibilitatea de a alege cursurile pe care şi le doreşte doctorandul, chiar daca actele normative prevăd acest lucru ş.a. Totodată procesul de susţinere a tezei este foarte anevois, birocratic, depăşind un an de zile, cu multe etape, deseori cu axarea pe lucruri formale, de redactare în detrimentul esenţei cercetării, cu anumite reguli rigide – corespunderea tezei întocmai unei specialităţi, formularea doar într-un anumit mod a temei tezei etc. În aşa mod, se poate ajunge la paradoxul că o lucrare redactată impecabil, dar care să fie rodul unei fraude ştiinţifice, să fie apreciată mai înalt decât o cercetare autentică, originală, interdisciplinară care nu se încadrează în tipare.

Lipsa plasării doctorandului ca element central al sistemului poate duce la blocarea creativităţii doctorandului, evitării interdisciplinarităţii cercetării şi realizarea unor cercetări-tip, clasice, ceea ce ar contrasta cu tendinţele moderne şi nu ar permite absolventului de doctorat să obţină competenţele corespunzătoare acestui nivel de studiu

6. Fragmentarea sistemului de pregătire prin doctorat. Cu toate schimbările intervenite în ultima perioadă, numărul unităţilor structurale cu drept de organizare a doctoratului nu s-a modificat esenţial. Dacă până în 2014 existau circa 50 instituţii abilitate cu drept de organizare a doctoratului, în prezent sunt autorizate provizoriu 46 şcoli doctorale. Situaţia creată nu asigură masa critică necesară în doctorat şi demonstrează că a fost modificată mai mult forma de organizare a studiilor, fără ca lucrurile să se schimbe în esenţă. Astfel, în medie, unei şcoli doctorale îi revin ceva mai mult de 10 doctoranzi înmatriculaţi. Organizarea studiilor avansate pentru grupuri mici de doctoranzi nu este argumentată nici din punct de vedere economic, cu atât mai mult cu cât actele normative prevăd posibilitatea alegerii cursurilor de către conducător şi de doctorand.

Lipsa stimulării, prin intermediul criteriilor şi standardelor de acreditare a şcolilor doctorale, a creării unor şcoli doctorale naţionale ca structuri relativ mari, care ar permite de a beneficia de avantajele acestei forme de organizare – promovarea interdisciplinarităţii, furnizarea unui spaţiu pentru promovarea experienţelor şi cunoştinţelor, sporirea posibilităţilor de mobilitate etc., poate conduce în continuare la reducerea calităţii procesului de instruire şi a celei de cercetare, lucru care ar putea crea dificultăţi în organizarea cursurilor avansate pentru doctoranzi, în dezvoltarea competenţelor moderne ale unui cercetător, dar și în crearea unei infrastructuri şi a unui sistem satisfăcător de asigurare a calităţii cercetării studiilor.

7. Disponibilitatea conducătorilor de doctorat bine pregătiți. În Republica Moldova sunt abilitaţi cu drept de conducător de doctorat aproape 1,2 mii persoane, ceea ce asigură în linii mari necesarul pentru studiile doctorale. Dar în unele domenii vârsta medie a acestora este înaintată, iar în majoritatea domeniilor cei mai mulți din actualii conducători de doctorat nu ar îndeplini standardele de abilitare dacă acestea ar fi stabilite la nivelul cerințelor din statele UE (ex., mulţi din aceştia nu deţin măcar o lucrare în principalele baze de date internaţionale – Web of Science si Scopus). Totodată, conform noilor reglementări, conducătorului de doctorat îi sunt stabilite împuterniciri foarte largi (stabileşte conţinutul şi forma examenului de admitere, selectează candidaţii la doctorat, stabileşte exclusiv şi independent participarea doctoranzilor la programul de pregătire avansată şi alege elementele de studiu pe care aceştia trebuie să le urmeze, apreciază viabilitatea proiectelor de cercetare prezentate şi decide dacă doctoranzii pot continua cu programul de cercetare ştiinţifică, propune prelungirea programului de doctorat, exmatricularea doctoranzilor, precum şi comisia de doctorat, are dreptul să primească rapoarte de activitate din partea doctoranzilor ori de câte ori solicită).

Continuarea tendinţelor actuale în privinţa conducătorilor de doctorat poate conduce la reproducerea unei resurse umane slab calificate de către conducătorii de doctorat cu performanţă redusă (care îşi îndrumează discipolii … să facă la fel ca ei); imposibilitatea desfăşurării studiilor doctorale în profilurile / specialităţile cu vârsta medie înaintată a conducătorilor de doctorat;  inhibarea creativităţii şi gândirii critice a doctorandului în condiţiile dependenţei totale de conducătorul de doctorat şi posibilitatea abuzurilor / manipulărilor din partea acestuia, cu repercusiuni asupra nivelului competenţelor profesionale şi transversale ale doctoranzilor.

8. Internaționalizarea doctoratului din Republica Moldova. Internaţionalizarea studiilor doctorale este considerată de o importanţă deosebită şi o componentă esenţială pentru dezvoltarea calităţii cercetării şi a educaţiei doctorale. Pentru Republica Moldova internaţionalizarea este importantă şi în contextul necesităţii asigurării unei mase critice a resurselor şi a competenţelor, iar internaţionalizarea acasă – mai ales în condiţiile reducerii dramatice a numărului de studenţi locali. Contribuţia internaţionalizării acasă la asigurarea calităţii studiilor şi a cercetărilor doctoranzilor poate determina o mai mare parte a studenţilor locali să-şi continue studiile în doctorat în Republica Moldova,

Ţările avansate ale lumii au adoptat strategii de internaţionalizare a învăţământului superior, cu părţi importante dedicate doctoratului, considerând că avantajele acestui proces depăşesc riscurile. În Republica Moldova nu putem vorbi de o strategie de internaţionalizare sau de prioritizarea acestuia. Cadrul legal nu stimulează suficient acest proces, iar activităţile de internaţionalizare în străinătate depind foarte mult de calitatea resursei umane care este responsabilă de cooperarea internaţională în instituţii. Lipsa unor servicii dedicate şi stimulente pentru internaţionalizarea doctoratului, investiţiile insuficiente în cercetare-dezvoltare la nivel instituţional, lipsa universităţilor naţionale în clasamentele internaţionale şi, deci, prestigiul internaţional redus al acestora, determină nivelul mai scăzut al internaţionalizării doctoratului comparativ cu statele avansate.

Experienţa internaţională arată că, pentru a creşte nivelul internaţionalizării se cere alocarea unor resurse mai consistente în acest scop, financiare şi umane, încheierea unor acorduri instituţionale cu universităţi din alte ţări, stimularea mobilităţii internaţionale prin procesul de evaluare şi acreditare a şcolilor doctorale. Toate aceste activităţi ar fi bine să se desfăşoare sub o umbrelă – o strategie coerentă şi clară de internaţionalizare, care să ţină seama de specificul local (riscul emigrării resursei umane) şi să fie corelată cu politicile din domeniile conexe.

Notă: textul de mai sus este parte a articolului „Din nou despre provocările pentru studiile doctorale din Republica Moldova”, care va fi publicat în revista „Intellectus”, nr.1 din 2018.

Publicitate