Cât şi cum publică cercetătorii din Republica Moldova?

Una din tendinţele evidenţiate în recentul raport UNESCO privind ştiinţa (UNESCO Science Report: towards 2030) este creşterea explozivă a numărului publicaţiilor în lume (cu 23% în perioada 2008-2014). Raportul include şi date care permit aprecierea productivităţii ştiinţifice a cercetătorilor moldoveni.

Numărul publicațiilor cercetătorilor moldoveni a fost oscilatorie în perioada 2005-2014, per ansamblu crescând până la 248, în 2014. Republica Moldova contribuie cu 0,019521% la producția științifică mondială de 1,27 milioane publicaţii (2014)*.

* Sursa datelor privind publicaţiile – Thomson Reuters’ Web of Science

Este mult sau puțin? Pentru a aprecia acest fapt am făcut o analiză comparativă, în care am inclus toate țările europene, țările din fosta URSS, precum și SUA, China și Japonia ca cele mai importante țări în știința mondială, în total 54 țări.

Numărul de publicaţii la 1 mil. locuitori este un indicator mai relevant pentru a judeca despre productivitatea științifică și a compara țările. Numărul publicaţiilor la 1 mil. locuitori în Republica Moldova (72) este de peste 2 ori mai mic decât media mondială. Față de cele mai „scientizate” ţări suntem în urmă de 20-40 ori. Suntem depăşiţi şi de ţările din Europa de Est, cu excepţia Albaniei, fiind mai buni la acest indicator doar faţă de ţările din Asia Centrală.

Decalajul Republicii Moldova, evidenţiat mai sus, poate mai degrabă să se adâncească având în vedere tendinţele în numărul publicaţiilor ştiinţifice din ultima perioadă. În perioada 2005-2014 în 15 ţări din lista analizată numărul publicaţiilor a crescut de peste 2 ori, inclusiv în 4 ţări – de peste 4 ori, în timp ce în Republica Moldova – cu doar 16,4%. În lume, în medie, numărul publicaţiilor doar în perioada 2008-2014 a crescut cu 23,4%.

Este interesant să comparăm evoluţia numărului publicaţiilor în Republica Moldova şi ţările baltice, având în vedere că acestea au reformat radical sistemele lor de cercetare-dezvoltare, lichidând Academiile de Ştiinţe de tip sovietic, iar la noi se duc discuţii aprinse privind restructurarea sistemului şi se declară că reformarea radicală va duce la distrugerea ştiinţei. Făcând abstracţie de faptul că la noi se induce ideea echivalării preşedintelui AŞM cu întreaga Academie şi a AŞM cu întreg sistemul de cercetare-dezvoltare, să apelăm la cifre. În perioada 2005-2014 numărul publicaţiilor ştiinţifice a crescut în Lituania şi Estonia de peste 2 ori, ajungând în 2014 la 1827 şi, respectiv, 1567 publicaţii, iar în Letonia a crescut cu 83,7%, ajungând la 586 publicaţii în acelaşi an. În consecinţă, după numărul publicaţiilor la 1 mil. locuitori, Estonia ne întrece de 17 ori, Lituania – de 8,4 ori, iar Letonia – de 4 ori.

După dinamica publicaţiilor ştiinţifice în perioada 2005-2014 depăşim doar 4 ţări din lista de referinţă şi dacă în cazul Belarusului şi Uzbechistanului situaţia este explicabilă având în vedere apartenenţa ţărilor la spaţiul ex-sovietic, atunci pentru celelalte două ţări cauzele ţin de orientarea activităţilor de cercetare-dezvoltare. Israelul şi Japonia, ca de altfel şi alte ţări puternic dezvoltate, care nu au înregistrat valori spectaculoase în creşterea numărului publicaţiilor (SUA – 20,3%, Franţa – 24%, Germania – 24,5% ş.a.), se concentrează mai mult pe cercetare aplicativă şi dezvoltare tehnologică, a căror rezultat principal nu este neapărat publicaţia ştiinţifică. O astfel de orientare este determinată, în mare parte, de faptul că mediul de afaceri contribuie decisiv la finanţarea cercetării şi respectiv, are nevoie de soluţii pe termen scurt la necesităţile proprii, pentru a-şi asigura competitivitatea. Publicaţiile sunt, însă, rezultatul principal al cercetării fundamentale, care poate să nu dea efect economic imediat. În acest sens este relevant cazul Japoniei, care este învinuită deseori că ia de la ştiinţa mondială mai mult decât dă în loc, din considerentele că susţine slab cercetarea fundamentală şi că foloseşte rezultatele ştiinţifice din toată lumea pentru implementări practice.

Care sunt însă cauzele valorilor mici ale indicatorilor referitori la publicaţiile ştiinţifice în cazul Republicii Moldova? Analiza efectuată a arătat câteva cauze mai importante. Prima din acestea ar fi o FINANŢARE INSUFICIENTĂ.

Ponderea finanţării CD din Republica Moldova în finanţarea globală CD (0,004%) este de peste 4 ori mai redusă decât ponderea Republicii Moldova în totalul publicaţiilor ştiinţifice din lume.

La indicatorul Cheltuieli în cercetare-dezvoltare (CD) ca pondere din Produsul Intern Brut (PIB), valoarea pentru Republica Moldova (0,35%) este aproape de 5 ori mai redusă decât media mondială (1,7%), iar față de țările care investesc cel mai mult în lume – de 8-12 ori. Depășim la acest indicator doar 8 țări din Asia Mijlocie, Transcaucazia și Balcanii de vest. Totodată, față de alți fost colegi de „suferințe sovietice”, investim mult mai puţin – de 5 ori mai puţin decât Estonia, de 2,7 ori mai puţin decât Lituania etc.

La suma cheltuielilor CD per capita poziţia noastră este şi mai slabă, depăşind doar 4 ţări din lista selectată pentru comparare, media mondială (206,3 dolari SUA paritate putere de cumpărare – PPC) în fiind de 12 ori mai mare decât valoarea pentru Republica Moldova. Primele ţări din acest clasament investesc de 70-100 ori mai mult decât Republica Moldova.

Şi după suma cheltuielilor CD per cercetător noi depăşim doar 4 ţări din listă (din Asia Mijlocie şi Transcaucazia). Faţă de media mondială (190,4 mii dolari SUA PPC) învestim într-un cercetător de peste 10 ori mai puţin.

În sfârşit, dacă raportăm toate cheltuielile CD la numărul publicaţiilor obţinem un tablou aproximativ privind eficienţa investiţiilor făcute. Este un indicator relativ, întrucât nu toate investiţiile sunt orientate spre obţinerea publicaţiilor ştiinţifice şi ar fi fost mai corect dacă am lua în consideraţie doar investiţiile în cercetarea fundamentală (dar astfel de date lipsesc). Deloc întâmplător, cele mai multe cheltuieli CD la o publicaţie se înregistrează în Japonia, care investeşte masiv în cercetare aplicată şi dezvoltare tehnologică. Cu toate acestea, valorile indicatorului ne arată, cu o mare probabilitate, că creşterea investiţiilor CD în Republica Moldova ar duce la o creştere a numărului publicaţiilor, deoarece în prezent se cheltuieşte la o publicaţie de aproape 5 ori mai puţin decât în medie în lume. Doar în 5 ţări din Europa de Est se cheltuieşte mai puţin per publicaţie.

Următoarea cauză a numărului înregistrat de publicaţii este NUMĂRUL REDUS DE CERCETĂTORI. Conform datelor Biroului Național de Statistică, în Republica Moldova sunt 3250 cercetători (2013). Chiar dacă considerăm că aceste date necesită corectări, le vom utiliza pentru o analiză comparativă cu alte ţări, întrucât ele sunt prezentate şi în Raportul UNESCO privind ştiinţa din 2015, care ne serveşte drept sursă. Cercetătorii moldoveni constituie 0,036874% din numărul total de cercetători în lume.

În Republica Moldova la 1 milion de locuitori revin 932 cercetători. Dacă comparăm valoarea acestui indicator cu cele ale țărilor europene, ale țărilor din fosta URSS, precum și ale SUA, China și Japonia, ca cele mai importante țări în știința mondială, ne aflăm pe locul 48. Depăşim doar două ţări din Balcanii de Vest şi două ţări din Asia Mijlocie. Media mondială este de 1083,3 cercetători (în echivalent normă întreagă – FTE) la 1 milion locuitori, însă în figură am utilizat numărul cercetătorilor în persoane fizice (întrucât unele ţări nu utilizează FTE), care dă valori mai mari  şi, de aceea, nu putem raporta datele pe ţări la media mondială.

Figura de mai sus ne arată foarte clar insuficienţa cercetătorilor în Republica Moldova dacă ne orientăm spre modelul de dezvoltare economică şi socială adoptat de ţările europene şi principalele ţări din alte zone ale lumii. Astfel, ar trebui să creştem numărul de cercetători care revin la 1 milion de locuitori de 7-11 ori, pentru a ajunge la nivelul celor mai performante ţări, de 4-6 ori pentru a fi la nivelul ţărilor baltice sau măcar de 2-3 ori a fi comparabili cu alte state din estul Europei.

Numărul publicaţiilor anuale la 100 cercetători ne arată însă nu doar că sunt puţini cercetători în Republica Moldova, dar şi productivitatea scăzută a acestora la nivel internaţional. Chiar dacă depăşim majoritatea ţărilor din spaţiul ex-sovietic şi suntem la acelaşi nivel cu Rusia după valoarea acestui indicator, cercetătorii moldoveni publică anual de peste 2 ori mai puţin decât media mondială (16,4 publicaţii la 100 cercetători).

Totodată, figura de mai sus ne arată că nu trebuie să fugim după publicaţii (cum o facem la nivel naţional), deoarece chiar şi în ţările a căror reviste în majoritate sunt in ISI nu ajung să publice 1 articol într-un an per cercetător!

Trebuie de menţionat că publicaţiile cercetătorilor moldoveni sunt de un nivel relativ bun, dovadă fiind ponderea publicaţiilor printre cele mai citate 10% din publicaţii din lume. După valoarea acestui indicator (7,9%), Republica Moldova se află pe locul 31 din cele 54 ţări comparate, depăşind ţări ca Japonia, Polonia, Serbia, Croaţia, România ş.a.).

Parţial calitatea publicaţiilor cercetătorilor moldoveni se explică prin faptul că 71,2% din acestea au coautori de peste hotare (unul din cele mai înalte indicatoare). Acest fapt a permis cercetătorilor moldoveni să aibă acces la echipament modern, să beneficieze de avantajele reţelelor colaborative şi de alte facilităţi. Valoarea foarte înaltă a acestui indicator pentru Republica Moldova dovedeşte o integrare bună a celor mai importanţi cercetători din Republica Moldova în circuitul ştiinţific internaţional. În acelaşi timp, aceasta demonstrează că cercetătorii care au cooperări ştiinţifice cu colegi de peste hotare obţin rezultate recunoscute pe plan internaţional şi sunt publicaţi în cele mai importate reviste.

După cum se observă din figura de mai sus, o colaborare externă intensă este caracteristică şi necesară ţărilor mici, iar ţările mari, care pot singure asigura mai uşor o masă critică de cercetători, înregistrează valori mai mici a indicatorului (ex., SUA – 34,8%; China – 24,4%).

A 3 cauză a numărului redus de publicaţii a cercetătorilor din Republica Moldova constă în LIPSA REVISTELOR DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN BAZE DE DATE INTERNAŢIONALE IMPORTANTE ale publicaţiilor ştiinţifice, în primul rând ISI Thomson Reuters şi SCOPUS. Revistele din aceste baze de date sunt considerate fluxul ştiinţific principal şi reprezintă sursa internaţională de documentare pentru oricine doreşte să îşi formeze o imagine despre valoarea ştiinţifică a unei ţări, instituţii sau persoane. În Raportul UNESCO privind ştiinţa 2015 au fost utilizate datele din ISI-Thomson, iar din Republica Moldova nici una din cele aproape 90 de reviste de la noi care pretind la statutul de publicaţie ştiinţifică  nu este monitorizată de către Thompson-ISI (doar versiunea în engleză a unei reviste de la noi, editată în SUA este inclusă) şi, respectiv, nici un articol publicat în ele nu este luat în calcul în statistica efectuată.

Din păcate, multe revistele naţionale nu-şi îndeplinesc funcţia de diseminare a cunoştinţelor ştiinţifice. Spre exemplu, există publicaţii înfiinţate doar cu scopul de a publica articolele  cercetătorilor din instituţia respectivă sau pentru a îndeplini criteriul de acreditare a instituţiei ce prevede editarea unei reviste ştiinţifice. Respingerea articolelor trimise spre publicare este practic nulă, doar în puține reviste practicându-se retrimiterea materialului autorului pentru modificări. Recenzarea articolelor este deseori formală, în unele reviste practicându-se încă prezentarea recenziei împreună cu articolul de către autor. Aceasta arată că aceste revistele nu îndeplinesc un rol important al revistelor ştiinţifice, acela de a confirma relevanţa ştiinţifică a articolelor publicate prin selectarea celor mai relevante dintre articolele primite. Astfel, lipsa unui sistem clar de evaluare şi monitorizare a producţiei ştiinţifice a determinat editarea unui număr însemnat de reviste, de slabă calitate, care îndeplinesc unele roluri formale. Pe plan internaţional însă se observă o tendinţă de globalizare a literaturii ştiinţifice, din ce în ce mai multe reviste ştiinţifice, chiar editate în ţări europene cu tradiţie, fiind editate în limba engleză şi destinate publicului internaţional.

Şi în sfârşit, o ultimă cauză importantă a situaţiei nesatisfăcătoare privind producţia ştiinţifică este SLABA STIMULARE A PERFORMANŢEI ŞTIINŢIFICE în sistemul naţional CD. Analiza comparativă a distribuirii resurselor bugetare pe instituţii confirmă lipsa condiţionalităţii acordării resurselor de performanţele ştiinţifice, dacă luăm în calcul publicaţiile ISI-Thomson pentru finanţarea cercetării fundamentale şi brevetele de invenţie pentru finanţarea cercetării aplicative.

Şi la nivelul cercetătorilor individuali se observă diferenţieri majore după productivitatea ştiinţifică şi nivelul recunoaşterii internaţionale, dar şi a recompensării rezultatelor excelente. Doar circa 1/7 din cercetătorii moldoveni au articole ISI şi deci se află în contact cu nivelul mondial al cercetării ştiinţifice şi sunt recunoscuţi internaţional. Dat fiind faptul că o parte relativ mică a cercetătorilor este racordată la fluxul ştiinţific internaţional, este important să vedem în ce măsură sunt recunoscuţi şi recompensaţi la nivel naţional aceşti cercetători, astfel servind ca stimul în integrarea internaţională a întregii comunităţi ştiinţifice. Doar circa 15% din conducătorii proiectelor naţionale de cercetare au publicate articole indexate ISI-Thomson, majoritatea până la un articol anual. O situaţie asemănătoare se atestă şi în cazul acordării premiilor academice şi naţionale, în cadrul cărora meritocraţia ştiinţifică nu pare să fie cel mai important criteriu.

 

Publicitate