Efectele educației doctorale

Ce este mai important în doctorat: teza sau candidatul?

Părerile privind rezultatul prioritar al studiilor doctorale s-au schimbat semnificativ în ultimii ani în lume. Chiar dacă gradul ştiinţific este conferit în continuare în urma prezentării unei cercetări riguroase, sub formă de teză, drept rezultat principal al studiilor doctorale este recunoscut absolventul de doctorat – o persoană care a dobândit anumite competenţe şi mod de gândire ca urmare a învăţării prin cercetare. Deoarece doar o mică parte din deţinătorii de grad ştiinţific urmează o carieră tradiţională în cercetare, devin relevante competenţele obţinute în procesul de soluţionare a problemelor intelectuale şi practice ale proiectului de cercetare: creativitatea, calităţile de lider, rigoarea şi capacitatea de a face faţă diferitor tipuri de provocări. Cu toate acestea, teza rămâne dovada unui proiect de cercetare de succes şi o reflectare a capacităţilor de cercetător al deţinătorului gradului. Ea poate avea diferite forme (monografie sau o serie de lucrări), dar trebuie să fie o contribuţie originală şi, eventual, să ducă la inovare în toate sectoarele societăţii.

Pornind de la aceste constatări, participanţii la cel de-al 7-lea atelier tematic al Consiliului EUA pentru Educaţie Doctorală (EUA-CDE) „Efectele educației doctorale – gândire, cercetare, inovare”, care s-a desfăşurat la sfârşitul lunii ianuarie 2014 la Universitatea din Izmir (Turcia), au dezbătut şi au încercat să răspundă la astfel de întrebări ca: Ce se înțelege prin gândire de cercetător? Ce valoare aduc societăţii absolvenţii de doctorat? Ce formă trebuie să aibă teza şi limbajul acesteia? Cum trebuie să aibă loc susţinerea tezei? Cum putem aprecia dacă un candidat la doctorat a atins gândirea de cercetător? Cum stabilim că acesta a adus o contribuţie originală şi inovatoare la cunoaşterea umană? De menţionat că această universitate are tot atâţia doctoranzi cât Republica Moldova (circa 1,7 mii).

Amintim că, Consiliul EUA pentru Educaţie Doctorală este parte integrală a Asociaţiei Europene a Universităţilor (EUA), care îşi propune să contribuie la dezvoltarea, promovarea şi îmbunătăţirea educaţiei doctorale şi a formării în domeniul cercetării în Europa. EUA-CDE îşi îndeplineşte misiunea prin organizarea de conferinţe, seminare de formare şi alte evenimente pe teme de interes pentru membrii săi, cercetări şi analize, furnizarea de informaţii şi diseminarea de bune practici. În aceste activităţi se înscriu şi atelierele tematice organizate începând cu anul 2009. Celelalte ateliere au fost dedicate următoarelor aspecte ale educaţiei doctorale: 1) îmbunătăţirea procesului de supervizare; 2) structurarea programelor doctorale; 3) cariera cercetătorilor; 4) mobilităţii şi colaborării internaţionale şi intersectoriale în educaţia doctorală; 5) sprijinirea traseului individual al doctoranzilor; 6) programele doctorale interdisciplinare.

La ultimul atelier au fost prezentate comunicări din partea reprezentanţilor universităţilor din Danemarca, Turcia, Germania, Marea Britanie, Franţa, Bulgaria, Spania, Olanda, precum şi a unor organizaţii internaţionale. În discuţii au participat în principal vicerectori, responsabili de educaţia doctorală, conducători ai şcolilor doctorale şi personal de cercetare responsabil de programele doctorale. Câteva din ideile mai importante expuse le redăm în continuare.

Rezultatele studiilor doctorale pot fi privite în termeni de satisfacţie generală, bunăstare, finalizare cu succes, eficacitate înaltă de cercetare, publicaţii, perspective de carieră ş.a. Studiile arată că satisfacţia generală a doctoranzilor de la procesul de cercetare afectează pozitiv susţinerea cu succes a tezei, iar cel mai important factor pentru obţinerea satisfacţiei este supervizarea calificată. Totodată cel mai de încredere prezicător al finalizării cu succes a studiilor este disciplina. Experienţa arată că doctoranzii în ştiinţe şi medicină au mai multe şanse de a finaliza tezele decât cei din ştiinţele umanistice şi sociale.

Dar rămâne teza de doctorat o bază solidă pentru evaluarea competenţelor în condiţiile când tot mai mulţi deţinători de grade se angajează în afara academiei? Răspunsul rămâne încă pozitiv dacă se apreciază obţinerea abilităților analitice și sintetice, calităţilor de conducere, creativitatea şi originalitatea, orientarea internaţională şi integritatea. Evaluarea competenţelor prin intermediul tezei şi a susţinerii orale este validă dacă se îndeplinesc două condiţii:

1)     Contribuţie decisivă a doctorandului în rezultatele prezentate. Aceasta înseamnă ca el să aibă rolul decisiv în redactarea tezei şi să fie suficient implicat în planificarea activităţilor de cercetare din cadrul tezei (inclusiv la stabilirea tematicii acesteia). Ultima necesitate reiese din faptul că deseori conducătorul ştiinţific stabileşte designul cercetării reieşind din interesele ştiinţifice proprii.

2)      Examinatori competenţi şi independenţi. Este important de evitat conflictele de interese şi de respectat standardele internaţionale, inclusiv prin implicarea experţilor de peste hotare şi redactarea tezelor în engleză.

Totodată, este necesar de avut în vedere trei aspecte în procesul de evaluare a tezei:

1)     Clasificarea tezelor. Există diferite opţiuni pentru evaluare – de la lipsa diferenţierii tezelor susţinute la acordarea a 3-6 calificative. Discuţiile care au avut loc s-au axat pe întrebările dacă standardele de calitate pot fi făcute obiective şi dacă calificativul acordat reflectă nivelul gândirii de cercetător şi se corelează cu cariera ulterioară a absolventului. Exemplele aduse demonstrează că absolvenţii cu calificativul Cum laude rămân pentru o perioada mai lungă în cercetare, iar bune practici sunt standardele de calitate transparente şi efectuarea unor interviuri cu conducătorii de doctorat în procesul de acordare a calificativelor.

2)     Rolul susţinerii publice. Se apreciază că în multe ţări susţinerea publică (viva) este un „ritual” şi decizia nu poate fi decât pozitivă. Cu toate acestea procedura este importantă în sine deoarece demonstrează alte abilităţi ale doctorandului decât cele din teză: cunoaşterea tematicii de cercetare şi abilităţi intelectuale şi de comunicare.

3)     Evaluarea competențelor interdisciplinare, profesionale şi a cunoştinţelor profunde dobândite. O întrebare esenţială este cum pot fi evaluate aceste competenţe,  care se obţin din studierea literaturi, participare la cursuri, ateliere şi conferinţe, prezentări, predare şi cercetare. Se consideră drept o idee bună de a anexa la sfârşitul tezei lista cursurilor frecventate şi altor activităţi, CV-ul doctorandului şi lista publicaţiilor.

Există şi o tendință difuză în unele ţări de a trece la acordarea gradului ştiinţific de la formatul tradițional al tezei la o colecţie de articole, cerinţele pentru care variază după discipline și instituții. Această tendință este dictată de modificările în cultura de evaluare, influenţată tot mai mult de cuantificarea producției științifice şi utilizarea indicatorilor bibliometrici. Există o presiune concurenţială asupra publicaţiilor în era digitală determinată de apariţia unor modalităţi de comunicare rapide şi concise, deşi oamenii de știință sunt conștienți de faptul că gândirea, creativitatea şi inovarea necesită mai mult decât implicarea şi contribuţia în reţelele de comunicare. Un caz interesant prezentat, ce ţine de formatul tezei, este cel practicat în cadrul Programului doctoral comun european/internaţional în domeniul reprezentărilor sociale şi comunicare, care funcţionează încă din 1993. Teza se publică în două formate: „raport complet”, sub formă de carte, care are de obicei între 250 şi 480 pagini, şi „versiunea scurtă” a tezei, sub formă de articol, lungimea căruia trebuie să corespundă standardelor unei reviste internaţionale în domeniu. Această ultimă versiune trebuie să fie evaluată de către Consiliul Internaţional de Evaluare (Juriul final), pentru a fi gata să fie trimisă la reviste internaţionale şi acceptată de către recenzenţi calificaţi.

Pe larg a fost dezbătut în cadrul evenimentului conceptul originalităţii în doctorat. Au fost propuse un set de criterii pentru stabilirea: • originalităţii și / sau contribuției la cunoaștere; • nivelului academic și a rigorii intelectuale; • calităţii datelor și a analizei lor; • abordării metodologice; • cunoașterii și înțelegerii (propriei cercetări şi a domeniului de studiu); • publicării şi „publicabilităţii” rezultatelor; • capacităţii candidatului de a analiza critic propria activitate şi de a-şi apăra poziţia; • calităţii tezei și dreptului de proprietate asupra lucrării.

Această abordare şi setul argumentat de criterii sugerează că, pentru a stabili calitatea doctoratului, nu este suficient de utilizat formulare de evaluare ce se referă doar la teză, ci este necesar de elaborat fişe prin care s-ar aprecia integral rezultatele obţinute în cadrul doctoratului!

Un rezultat tot mai apreciat al studiilor doctorale este obținerea unor competențe de lucru interdisciplinare și multidisciplinare. Se apreciază că aceste competenţe oferă mai multe oportunităţi de finanţare, de angajare şi de colaborare pe viitor.

Asigurarea calității rezultatelor doctoratului reprezintă şi o modalitate de a promova integritatea cercetării. În majoritatea universităţilor europene sunt aprobate coduri de bune practici în cercetare care se aplică şi doctoranzilor. Factorii de decizie din universităţile europene consideră că sunt responsabili pentru formarea unei noi generaţii de oameni de ştiinţă integri, astfel îmbunătățind încrederea societăţii în știință.

Lucrările prezentate la evenimentul relatat trebuie să fie și pentru noi un prilej de a ne pune întrebări ce reies din procesul actual de susținere a tezelor în Republica Moldova:

· ce am putea face ca să stimulăm mai mult obținerea competențelor și nu doar a unor rezultate științifice?

· oare nu acordăm prea mare atenţie formei prezentării tezelor în detrimentul conţinutului studiilor şi a calităţii resursei umane obţinute?

· am eliminat posibilităţile ca o lucrare redactată impecabil, dar care să fie rodul unei fraude ştiinţifice, să fie apreciată mai înalt decât o cercetare autentică, originală, interdisciplinară care nu se încadrează în tipare?

· ce metode şi indicatori noi am putea utiliza ca să diminuăm formalismul procesului, să eliminăm fraudele ştiinţifice şi să stimulăm creativitatea, gândirea de cercetător şi excelenţa în studiile doctorale?

Publicitate