Doctoratul pe scurt. Asa va fi si la noi?

Doctoratul este:

• învăţare prin cercetare;
• conectarea învăţămîntului şi a cercetării;
• îmbinarea însuşirii cunoştinţelor cu descoperirea unor cunoştinţe;
• puntea de legătură între sectoarele de cercetare şi învăţământ;
• pregătirea resursei umane pentru cercetare;
• modalitatea de a pregăti cei mai calificaţi specialişti pentru diferite domenii de activitate

Cel puţin aşa se consideră în Uniunea Europeană, care priveşte doctoratul ca un instrument important în atingerea obiectivelor sale, de a deveni cea mai competitivă şi dinamică economie din lume.

Dacă îl tratăm şi noi la fel ca şi europenii, atunci documentele în domeniul educaţiei care se elaborează / discută acum la noi ar trebui să includă aşa elemente referitor la doctorat:

–          structura studiilor doctorale: doctoratul constă din 2 etape distincte – etapa studiilor avansate şi programul de cercetări ştiinţifice (la care ar avea acces doar doctoranzii care susţin un proiect de cercetare);

–          locul de organizare a studiilor doctorale: consorţiumuri din universităţi şi institute de cercetare (ca să asigure ambele elemente şi o masă critică, deoarece acum avem in medie doar 9 doctoranzi in primul an la o instituţie care organizează doctorat );

–          credite de studii: 60 de credite pentru etapa de studii avansate, dar fără acordare de credite în cadrul programului de cercetări ştiinţifice (nu există o metodologie de cuantificare în credite a activităţilor ştiinţifice şi majoritatea universităţilor europene nu folosesc credite in acest scop);

–          finanţarea studiilor doctorale: etapa de studii avansate din contul bugetului pentru educaţie şi programul de cercetări ştiinţifice din contului bugetului pentru ştinţă (proiecte doctorale);

–          tipurile de studii doctorale: existenţa diverselor rute de obţinere a doctoratului, iar doctoratul profesional să poată fi luat nu doar în arte şi sport (în lume cele mai numeroase doctorate profesionale sunt iunstituite în domeniul educaţiei şi ingineriei);

–          atragerea persoanelor talentate: implementarea unor instrumente stimutatorii pentru atragerea tinerilor în doctorat, în special în ştiinţele naturale şi inginereşti (suntem pe ultimile locuri în Europa după numărul şi dinamica doctoranzilor şi a susţinerilor de teze în valori relative);

–          etapele de susţinere a tezei: simplificarea procedurii cu focusarea pe eliminarea fraudelor ştiinţifice în acest proces (consider greşită ideea că, cu cât mai multe etape sunt cu atât calitatea tezelor creşte, mai degrabă eliminarea fraudelor ar duce la creşterea calităţii);

–          conferirea gradului ştiinţific: existenţa unei structuri  care să confirme deciziile organizaţiilor în domeniu (în caz contrar vom avea aceleaşi consecinţe negative ale masificării studiilor ca şi la celelalte două cicluri, legate de dependenţa universităţilor de doctoranzii cu taxă pentru acoperirea costurilor de funcţionare şi dezvoltare).

Rămâne de văzut dacă aceste elemente de bază ce reies din experienţa internaţională vor fi incluse în Codul educaţiei şi alte acte subsecvente. În proiectul consultat multe nu se regaseau.

Publicitate