Etica şi cercetarea ştiinţifică în Republica Moldova: o încercare de a asigura compatibilitatea lor

Săptămâna aceasta Comisia de Atestare a Consiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare (CNAA) a aprobat Codul de etică al cercetătorilor şi cadrelor universitare.

Sursa: olly/shutterstock.com

Importanţa acestui eveniment constă în faptul că, până în prezent, nu a existat în Republica Moldova un cadru normativ şi instituţional care ar fi reglementat aspectele etice ale cercetării ştiinţifice şi deseori acest lucru a fost invocat pentru a nu încadra plagiatul, abuzul etc. în abateri de la norme şi, respectiv, pentru a evita sancţionarea vinovaţilor de încălcări. Or, este ştiut că statele cu comunităţi ştiinţifice mici şi statele ex-sovietice sunt foarte vulnerabile la ceea ce ţine de etică şi meritocraţie în domeniul ştiinţei.

Aceste documente erau necesare şi dacă privim peste „gardul” ştiinţei naţionale. Creşterea vertiginoasă a volumului de informaţie în ştiinţa mondială a impus elaborarea unor reguli care ar asigura un climat sănătos, de concurenţă. Astfel au fost elaborate coduri, standarde în domeniu, iar luptei cu fraudele ştiinţifice i se acordă o importanţă deosebită în lume. Să ne amintim doar de cazurile de demisie a unor oficiali ai Germaniei, Uniunii Europene sau a preşedintelui Ungariei pe motiv de depistare a plagiatului în lucrările lor ştiinţifice. Ultimul caz mai important, devenit public, de încălcare flagrantă a eticii ştiinţifice, este cel al profesorului de psihologie socială Diederik Stapel (Olanda), acuzat că a fabricat datele care au stat la baza a zeci de articole ştiinţifice apărute în paginile unor reviste de specialitate de renume mondial (vezi aici).Revenind la Codul aprobat, ar fi cazul de menţionat că el se bazează pe normele internaţionale recunoscute în domeniu, care se reduc la respectarea libertăţii de creaţie, a nu face rău, a face bine şi a urma dreptatea şi echitatea. În document sunt date normele de bună conduită şi definite principalele abateri (fraude ştiinţifice). Din acestea 4 sunt considerate cele mai grave: plagierea; fabricarea de rezultate sau date, falsificarea de date şi introducerea unor informaţii false în solicitările de atestare sau evaluare. Sunt incluse şi alte abateri, cum ar fi sabotarea activităţii de cercetare-dezvoltare a altor persoane; ascunderea rezultatelor nedorite; autoplagiatul; publicarea repetată a aceloraşi rezultate; interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor; neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări; includerea în lista de autori a unei publicaţii a unor persoane care nu au contribuit semnificativ la publicaţie; nedezvăluirea situaţiilor de conflicte de interese în realizarea de evaluări; discriminarea, în cadrul evaluărilor, pe diferite criterii; însuşirea nemeritată a calităţii de autor sau coautor ale publicaţiilor persoanelor din subordine;  abuzul de autoritate pentru a impune nejustificat propriile teorii şi altele. În document sunt prevăzute şi sancţiuni pentru cei ce se fac vinovaţi de fraudele ştiinţifice enumerate, acestea putând fi morale (interdicţia de a face parte din comisii) sau disciplinare (retragerea gradelor şi a titlurilor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice).

Pentru coordonarea implementării prevederilor enumerate, CNAA a creat o Comisie de etică, care va funcţiona în baza unui regulament aprobat la pachet cu Codul. Comisia include 13 persoane şi va examina sesizările şi contestaţiile ce ţin de etica ştiinţifică, dar, va putea şi să se autosesizeze la informaţiile din mass media. În plus, CNAA recomandă tuturor organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării să aprobe comisii de etică proprii şi să elaboreze propriile coduri de etică, care ar ţine seama de specificul activităţii lor.

Ţinând seama de specificul local, întrebarea care apare este aproape una retorică: in ce măsura se vor implementa prevederile Codului de etică şi ce impact va avea el asupra ierarhizării valorilor în domeniul ştiinţei?

Publicitate